Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Tratamentul obezitatii: este necesara concentrarea pe pacientii cu obezitate abdominala cu risc crescut

Este unanim acceptat faptul ca obezitatea reprezinta un risc pentru sanatate datorita asocierii ei cu numeroase complicatii metabolice, cum ar fi dislipidemia, dibetul tip 2 si bolile cardiovasculare.1

Pornind de la aceasta idee, agentiile pentru sanatate2,3 au propus ca obezitatea sa fie definita pe baza greutatii in kg, raportata la inaltimea in m2, asa-numitul indice al masei corporale,4 descris, initial, de Quetelet in 1869 (tabel). Studiile epidemiologice au aratat o crestere progresiva a incidentei afectiunilor cronice de tipul hipertensiunii, diabetului si bolii coronariene, pe masura cresterii indicelui masei corporale.1-3 Cu toate acestea, in ciuda datelor bine documentate, in practica medicii sunt uimiti de heterogenitatea deosebita pe care o constata la pacientii obezi. De exemplu, unii pacienti prezinta un profil relativ "normal" al factorilor de risc metabolici, in pofida prezentei unui exces considerabil de grasime corporala, in timp ce altii, care sunt numai moderat supraponderali, se caracterizeaza printr-un ansamblu de complicatii metabolice, cu risc crescut de instalare a diabetului tip 2, aterosclerozei coronariene si bolii cardiovasculare.

Idei principale

O determinare simpla, cum este masurarea circumferintei abdominale, poate indica acumularea de grasime abdominala

Barbatii cu obezitate viscerala se caracterizeaza printr-un profil plasmatic aterogen al lipoproteinelor

La barbatii de vârsta medie, cu obezitate viscerala, s-a evidentiat o triada de markeri netraditionali pentru boala coronariana (hiperinsulinemie, concentratie crescuta de apolipoproteina B si particule mici de LDL) care sporesc de 20 de ori riscul de producere a bolii coronariene

Patru din cinci barbati de vârsta medie, cu circumferinta abdominala 90 cm si concentratii de trigliceride 2mmol/l sunt caracterizati de aceasta triada

Chiar si in absenta hipercolesterolemiei, hiperglicemiei sau hipertensiunii, pacientii obezi pot avea un risc crescut de producere a bolii coronariene daca au acest fenotip cu "talie hipertrigliceridemica"

In aceasta privinta, studiile epidemiologice si metabolice efectuate in ultimii 15 ani au reiterat notiunea, introdusa in anii '40, de un medic francez, Dr Jean Vague, care a semnalat faptul ca frecventele complicatii ce survin in cazul pacientilor obezi sunt mai strâns corelate cu localizarea excesului adipos decât cu excesul ponderal in sine.5 De la aceasta cercetare de pionierat, in care Vague a denumit forma de obezitate cu risc crescut prin termenul de "obezitate androida" sau tip masculin (jumatatea superioara a corpului), mai multe studii au confirmat ca depunerea adipoasa preponderent abdominala este un factor de risc major pentru boala coronariana, pentru diabetul tip 2 si mortalitatea asociata.6 In plus, studiile recente au aratat si ele ca acumularea prferentiala a grasimii in regiunea gluteo-femurala, frecvent intâlnita la femeile in premenopauza si denumita, initial, de Vague, "obezitate ginoida", nu constituie o amenintare serioasa la adresa sanatatii cardiovasculare.7,8

Clasificarea obezitatii pe baza indicelui de masa corporala (IMC)2,3


Clasificare IMC
Subponderal <18.5
Nivel normal 18.5-24.9
Supraponderal: 25.0
Pre-obezitate 25.0-29.9
Obezitate clasa I 30.0-34.9
Obezitate clasa II 35.0-39.9
Obezitate clasa III 40.0
*kg/m2

Asadar, in prezent exista nenumarate date experimentale care atesta ca obezitatea abdominala este un aspect clinic si de sanatate publica foarte important. In analiza de fata prezentam implicatiile clinice ale acestui concept, cu privire la evaluarea riscului si conduita adecvata, in cazul pacientilor cu obezitate abdominala.


Fig 1 Evaluarea acumularii de grasime abdominala, prin determinarea dimensiunilor taliei, la jumatatea distantei dintre partea inferioara a cutiei toracice si creasta iliaca. Cantitatea de tesut adipos visceral ce poate fi evaluata prin tomografie computerizata este estimata prin masurarea taliei (adaptat dupa Pouliot si colab9)

Tesutul adipos visceral: principalul vinovat

Studiile epidemiologice au utilizat in special variabile antropometrice, cum ar fi raportul dintre circumferinta taliei si a soldurilor (raport talie:sold), pentru estimarea proportiei de tesut adipos abdominal (fig 1). Tehnicile imagistice sofisticate, precum rezonanta magnetica si tomografia computerizata, pot diferentia cu mare precizie depozitele de grasime intra-abdominale sau viscerale de grasimea subcutanata (fig 1).6,9 Tehnicile respective au aratat ca simpla determinare a circumferintei taliei este cel mai bun indicator antropometric care se coreleaza cu cantitatea de tesut adipos visceral (fig 1).9


Fig 2 Informatiile eronate, furnizate de urmarirea raportului talie:sold, la femeile supravegheate timp de 20 de ani. Cresterea simultana a raportului mediu dintre talie si sold este constanta in timp, in ciuda acumularii considerabile de tesut adipos visceral, care s-ar fi putut estima din cauza cresterii cu 20 cm a taliei, observata in timp. Asadar, circumferinta taliei reprezinta un indicator simplu al cantitatii absolute de tesut adipos abodminal, in timp ce raportul talie:sold este un indicator al acumularii relative de grasime abdominala

In plus, un studiu longitudinal cu o durata de sapte ani, efectuat pe un esantion de femei, a aratat ca modificarea determinarilor taliei s-a corelat mai bine cu modificarea tesutului adipos visceral observata pe aceasta perioada de timp decât cu modificarea raportului talie:sold,10 din motive ilustrate in figura 2.


Fig 3 Exemplu schematic ce ilustreaza modul in care concentratia "normala" de LDL-colesterol poate duce la o evaluare eronata a riscului de producere a bolii coronariene la pacientii cu obezitate abdominala. Chiar daca prezinta valori similare ale concentratilor de LDL-colesterol, pacientii cu obezitate abdominala au proportii crescute de particule mici de lipoproteine cu densitate scazuta, care sunt relativ sarace in colesterol (colesterol esterificat). Totusi, intrucât exista numai o molecula de apolipoproteina B (apo B) pe fiecare particula de lipoproteina cu densitate mica, concentratia crescuta a acestor lipoproteine aterogene poate fi depistata prin determinarea apolipoproteinei B, care este cu aproximativ 25% mai crescuta la persoanele cu obezitate abdominala. Prezenta unor concentratii mari de particule de lipoproteine cu densitate mica semnifica un risc substantial crescut de producere a bolii coronariene la barbatii de vârsta medie

Complicatiile metabolice asociate cu obezitatea viscerala

Concentratiile plasmatice de glucoza si insulina si riscul de producere a diabetului tip 2

Diabetul tip 2 creste riscul de instalare a retinopatiei, nefropatiei si neuropatiei, fiind si un factor major de risc pentru producerea bolii aterosclerotice macrovasculare, intrucât 75% dintre persoanele ce sufera de diabet tip 2 decedeaza ca urmare a complicatiei respective.11 Studiile prospective au aratat ca obezitatea abdominala este un factor de risc major in ceea ce priveste aparitia diabetului tip 2.6 Acest risc crescut poate fi atribuit, in mare masura, faptului ca o acumulare semnificativa de tesut adipos abdominal, in special de tip visceral (vezi fig 1),12 a fost asociata cu intoleranta la glucoza si cu hiperinsulinemia aparuta prin rezistenta la insulina.6,13

Pentru cuantificarea contributiilor fiecareia dintre cele doua depozite de grasime abdominala (subcutanat versus visceral), la aparitia intolerantei la glucoza si a hiperinsulinemiei in obezitate, au fost utilizate doua grupuri compatibile de pacienti obezi, cu aceeasi cantitate de tesut adipos total, dar cu niveluri scazute, respectiv crescute, de tesut adipos visceral, determinate prin tomografie computerizata.13 S-a observat ca oamenii obezi, care au o masa mai scazuta de tesut adipos visceral prezinta un grad normal de toleranta la glucoza, comparativ cu subiectii de control mai slabi.13 Dimpotriva, obezii cu acumulare mare de tesut adipos visceral au prezentat un raspuns glicemic crescut la incarcarea orala cu glucoza, care a fost evident mai ridicat decât la obezii cu tesut adipos visceral mai scazut sau la subiectii de control fara obezitate.13 Diferente importante au fost observate si in privinta raspunsului insulinic plasmatic la incarcarea orala cu glucoza.13 Comparatiile respective au demonstrat ca oamenii cu obezitate viscerala constituie un subgrup de pacienti obezi ce prezinta raspunsurile cele mai accentuate ale glicemiei si insulinemiei la incarcarea orala cu glucoza, precum si riscul cel mai crescut de aparitie a diabetului tip 2!6,12,13

Dislipidemia aterogena a obezitatii viscerale: dincolo de LDL-colesterol

Indivizii obezi cu acumulare crescuta de tesut adipos visceral au tendinta de a prezenta hipertrigliceridemie si concentratii scazute de HDL-colesterol.14 In plus, reducerea concentratiei plasmatice de HDL-colesterol la obezii viscerali este principalul factor responsabil de cresterea raportului colesterol:HDL-colesterol,15 raport ce reprezinta un indicator concludent al riscului de producere a bolii coronariene.16

In ciuda faptului ca prezinta frecvent concentratii plasmatice de LDL-colesterol in limite normale, pacientii cu obezitate viscerala au o proportie crescuta de particule mici, dense, de lipoproteine cu densitate mica si o concentratie crescuta de apolipoproteina B (marker al concentratiei de lipoproteine aterogene) (fig 3).17 Asadar, pacientii cu obezitate viscerala au un profil plasmatic aterogen al lipoproteinelor-lipidelor, ceea ce impune un examen clinic mai amanuntit care, in afara de determinarea si interpretarea unei colesterolemii si a concentratiei de LDL-colesterol, sa includa si alte analize, pentru evaluarea corecta a riscului de instalare a bolii coronariene. Pentru identificarea pacientilor cu obezitate abdominala cu risc crescut, ce prezinta niveluri ridicate de tesut adipos visceral, pot fi utilizate variabilele simple ale lipidogramei, obtinute, de regula, dintr-un profil biochimic obisnuit.

Profilul metabolic aterogen al obezitatii viscerale: dincolo de factorii de risc "clasici"

Studiile prospective au aratat ca profilul metabolic aterogen al pacientilor cu obezitate viscerala contribuie substantial la riscul crescut de boala coronariana prematura.18 Rezultatele unui studiu prospectiv pe barbati de vârsta medie a indicat ca anomaliile metabolice observate la subiectii cu obezitate viscerala au fost asociate cu o crestere substantiala a riscului de instalare a bolii coronariene, chiar si in absenta factorilor de risc clasici, cum sunt diabetul tip 2, hipercolesterolemia si hipertensiunea.18 A fost observata o triada de "noi" markeri pentru riscul metabolic aterogen - hiperinsulinemia ŕ jeun, concentratia crescuta de apolipoproteina B si o proportie ridicata de particule mici, dense, de lipoproteine cu densitate scazuta (anomalii observate in bloc la barbatii cu obezitate viscerala, chiar si in absenta diabetului tip 2) - care se asociaza cu o crestere de 20 de ori a riscului de instalare a bolii coronariene la barbatii de vârsta medie, initial asimptomatici, observati pe o perioada de cinci ani.18 Asadar, aceasta triada metabolica aterogena a markerilor de risc observati la pacientii cu obezitate viscerala cu rezistenta la insulina este asociata cu o crestere marcata a riscului de producere a bolii coronariene.

Anomalii aterotrombotice, proinflamatorii, la pacientii cu obezitate abdominala

Acest grup de complicatii creste substantial riscul de producere a bolii coronariene la pacientii afectati

· Rezistenta la insulina

· Hiperinsulinemie

· Intoleranta la glucoza

· Diabet tip 2

· Hipertrigliceridemie

· Hipoalfalipoproteinemie

· Concentratie crescuta a apolipoproteinei B

· Particule lipoproteice mici, dense, cu densitate mica si mare

· Hiperlipidemie postprandiala

· Hipertensiune

· Tulburare a fibrinolizei si crestere a susceptibilitatii la tromboza (nivel crescut al inhibitorului activatorului plasminogenului-1 si al fibrinogenului)

· Inflamatie cronica de grad jos (valori crescute ale interleukinei 6 si ale proteinei C reactive etc)

· Disfunctie endoteliala

Metode de screening pentru identificarea indivizilor cu obezitate abdominala cu risc crescut

Existenta triadei metabolice aterogene indica necesitatea stabilirii unui algoritm simplu, care sa poata fi utilizat atât de medicii de familie, cât si de specialisti, pentru depistarea rapida a riscurilor asociate cu aceasta. A fost observata o relatie strânsa intre acumularea de tesut adipos visceral si concentratiile de insulina plasmatica si apolipoproteina B,10 dar determinarea directa a acumularii de tesut adipos visceral prin tomografie computerizata este costisitoare si implica iradierea participantilor. Depozitele pot fi estimate, totusi, prin indici antropometrici,19 iar studiile au demonstrat utilitatea determinarii circumferinta taliei, nu numai pentru a depista acumularile (vezi fig 1), ci si pentru a le monitoriza in timp modificarile.10,20 Pe de alta parte, s-a constatat ca variabila cel mai strâns corelata cu prezenta particulelor aterogene mici, dense, de lipoproteine cu densitate mica este concentratia plasmatica a trigliceridelor, masurata dimineata, dupa o perioada de post cu o durata de 12 ore.17,21


Fig 4 Beneficii potentiale ale scaderii moderate (5-10%) in greutate la pacientii cu risc crescut, cu anomalii aterotrombotice, proinflamatorii, asociate cu talie hipertrigliceridemica. Scaderea in greutate a pacientilor cu obezitate abdominala este corelata cu mobilizarea selectiva a tesutului adipos visceral diabetogen si aterogen, chiar o valoare de 5-10% a scaderii greutatii fiind asociata cu mobilizarea preferentiala a tesutului adipos visceral, ducând si la ameliorarea markerilor metabolici pentru riscul coronarian. Ameliorarea metabolica simultana cu mobilizarea tesutului adipos visceral poate contribui substantial la reducerea riscului de producere a evenimentelor acute coronariene, la pacientii cu risc crescut

A fost testata capacitatea variabilelor simple de depistare in masa, cum sunt circumferinta taliei si concentratiile trigliceridelor ŕ jeun, de a identifica barbatii cu obezitate abdominala, cu risc crescut, purtatori ai triadei aterogene.15 Analizele de senisibilitate si specificitate, efectuate pe un esantion de barbati cu vârste cuprinse intre 30 si 65 de ani au aratat ca valoarea prag de 90 cm a taliei ofera cea mai corecta diferentiere intre barbatii cu hiperinsulinemie si concentratie crescuta de apolipoproteina B si cei ce prezinta concentratii normale ale ambelor variabile.15 In plus, o concentratie ŕ jeun, de 2 mmol/l, a trigliceridelor este pragul cel mai bun pentru identificarea barbatilor ce au in fenotip lipoproteine dense, mici si cu densitate scazuta.15 Prin utilizarea valorilor de prag simple, peste 80% dintre barbatii cu circumferinta taliei 90 cm si concentratia trigliceridelor ŕ jeun 2 mmol/l s-au dovedit purtatori ai triadei metabolice aterogene, in timp ce numai 10% dintre barbatii cu circumferinta taliei 90 cm si concentratii ŕ jeun de trigliceride 2 mmol/l au fost purtatori.15 Rezultatele subliniaza importanta determinarii si interpretarii circumferintei taliei si a concetratiilor de trigliceride a jeun in evaluarea riscului de producere a bolii coronariene. Desi o asemenea abordare pare promitatoare, este important sa subliniem faptul ca exista diferente de sex si grup etnic in ceea ce priveste relatia dintre masurarea taliei, acumularea de tesut adipos visceral si complicatiile metabolice. Asadar, la femei, la alte grupe de vârsta si categorii etnice, pot fi gasite valori limita diferite pentru fenotipul cu talie hipertrigliceridemica.

Talia hipertrigliceridemica: un fenotip nou in clinica, ce defineste o forma de supraponderalitate / obezitate cu risc crescut

Pornind de la capacitatea interpretarii combinate a circumferintei taliei si a concentratiei plasmatice de trigliceride a jeun de a diferentia o categorie larga de purtatori ai trasaturilor triadei metabolice aterogene, suntem de parere ca talia hipertrigiceridmica poate fi mai utila pentru acuratetea identificarii pacientilor cu risc crescut decât simpla determinare a circumferintei taliei.

De exemplu, utilizarea determinarii taliei a fost recomandata pe scara larga in Marea Britanie datorita studiilor lui Lean si colab.22-24 In acelasi timp, si grupul nostru a relevat o crestere progresiva a prevalentei complicatiilor metabolice odata cu cresterea dimensiunii taliei, iar cele doua valori limita propuse de noi (90 cm si 100 cm)19 sunt apropiate de valorile de 88 cm la femei si 102 la barbati, sugerate de Lean si colab. Daca pentru determinarea concentratiei de trigliceride, clinicianul nu poate obtine o proba de sânge dupa 12 ore de post, atunci valorile taliei, de 100-102 cm la barbati si de 88-90 cm la femei sunt valori de referinta utile pentru identificarea pacientilor obezi ce prezinta un risc potential crescut de instalare a bolii metabolice cronice. In plus, determinarea taliei modifica accentul dinspre greutate spre forma de obezitate cu risc crescut: obezitatea abdominala. Asadar, dat fiind faptul ca circumferinta taliei s-a dovedit un marker simplu si util pentru acumularea de grasime abdominala, OMS3 a folosit studiile lui Lean si colab pentru a propune valorile limita de 102 cm pentru barbati si 88 cm pentru femei. Cu toate acestea, pentru definirea valorilor critice ale circumferintei taliei este necesara si examinarea altor aspecte.

In primul rând, odata cu inaintarea in vârsta se observa o depunere selectiva a tesutului adipos visceral.10,20 De exemplu, un barbat de vârsta medie, cu o circumferinta a taliei de 95 cm are, de regula, mai mult tesut adipos visceral decât un adult tânar cu o circumferinta a taliei similara.19 Asadar, ar trebui propuse valori diferite, in functie de vârsta pacientului, aspect nevizat de recomandarile OMS. In al doilea rând, si cel mai important, desi masurarea taliei imbunatateste capacitatea de identificare a pacientilor cu risc crescut, exista, inca, o variabilitate considerabila a profilului de risc metabolic in grupul de pacienti cu niveluri similare de grasime abdominala. Adaugarea concentratiei trigliceridelor ŕ jeun la determinarea taliei imbunatateste capacitatea medicilor de a identifica barbatii cu obezitate abdominala, in cazul carora se inregistreaza o probabilitate crescuta de a prezenta caracteristicile sindromului de rezistenta la insulina. In studiile lor, Lean si colab s-au axat mai mult pe factorii "de risc traditionali", precum colesterolul, HDL-colesterolul si tensiunea arteriala,22-24 in timp ce noi am evaluat sindromul metabolic, determinând insulina, apolipoproteina B si dimensiunea particulelor de LDL.16 In al treilea rând, desi combinarea concentratiilor de trigliceride cu determinarea taliei imbunatateste capacitatea de identificare a barbatilor cu obezitate abdominala cu risc crescut, nu stim daca algoritmul pentru riscul de producere a bolii coronariene este valabil si la femei. La persoanele obeze de sex feminin nu s-au efectuat studii prospective cu variabile finale adecvate pentru asocierea bolii coronariene cu triada metabolica aterogena. Dat fiind faptul ca menopauza este asociata cu o depunere selectiva a tesutului adipos visceral si cu un risc crescut de instalare a bolii coronariene, este imperios necesara efectuarea unor astfel de studii. In sfârsit, exista diferente etnice importante in interrelatia dintre circumferinta taliei, acumularea de tesut adipos visceral si profilul metabolic de risc. Metoda noastra de determinare a taliei hipertrigliceridemice a fost pusa la punct pe esantioane de barbati de rasa europeana si nu este indicata extrapolarea ei la alte grupuri etnice. Se impune continuarea cercetarilor in acest domeniu.

Tratamentul obezitatii: focalizarea pe pacientii cu risc crescut

Dat fiind faptul ca este frecvent caracterizata prin complicatii metabolice ce dauneaza sanatatii, s-a sugerat ca obezitatea trebuie considerata drept boala.3 Din nefericire, daca obezitatea este definita numai pe baza indicelui de masa corporala, unii oameni sanatosi (cel putin din punct de vedere metabolic), barbatii si femeile ale caror valori depasesc 30 vor fi automat clasificati in categoria persoanelor cu risc crescut, chiar daca au un profil aproape normal al factorilor de risc metabolic. Aceasta poate explica rezultatele mai degraba dezamagitoare ale experimentelor de scadere in greutate, ce au utilizat farmacoterapia si in care o proportie importanta de participanti au fost femei "metabolic sanatoase".25,26 Totusi, principalele ameliorari metabolice induse de scaderea moderata in greutate (5-10%) (fig 4) subliniaza relevanta tratamentului agresiv al oamenilor cu obezitate abdominala cu risc crescut, identificati nu numai prin indicele de masa corporala, ci si prin talie si determinari ale trigliceridelor ŕ jeun. In acest context, beneficiile farmacoterapiei ar depasi riscurile potentiale ale tratamentului medicamentos. Obezitatea este o problema de sanatate ce trebuie definita prin alte criterii decât cele care au in vedere greutatea si aspectul cosmetic.


Fig 5 Contributia obezitatii abdominale (circumferinta taliei crescuta) ca tinta terapeutica la tratamentul mai bun al riscului de producere a bolii coronariene

In prezent, medicii inteleg mai bine etiologia complicatiilor cronice (cum ar fi boala coronariana) si au acces la o gama extrem de larga de medicamente pentru tratament. Asadar, este justificat accentul pus pe tratarea complicatiilor ce reprezinta un factor important de risc pentru boala coronariana, ca hipertensiunea, dislipidemia si diabetul (fig 5). Totusi, o perioada lunga de timp, obezitatea nu a fost definita drept factor de risc pentru boala coronariana datorita remarcabilei sale heterogenitati. Identificarea, cu mai multa acuratete, a formei de obezitate cu risc crescut incurajeaza tratamentul medical al cauzei complicatiilor metabolice, medicii axându-se pe circumferinta taliei ca pe un alt scop terapeutic. Circumferinta taliei trebuie considerata drept "semn vital" si inregistrata in fisa oricarui pacient. Este evident ca stilul nostru de viata sedentar, combinat cu alimentatia bogata in grasimi saturate, acizi grasi trans si zaharuri rafinate este "toxic" pentru metabolism, astfel ca orice abordare in scopul tratarii riscului de instalare a bolii coronariene, la pacientii cu obezitate abdominala, va avea mai multe fatete (alimentatie echilibrata, cu mai multe legume si fructe, mai putine produse rafinate bogate in grasimi si zahar, mai multa activitate fizica), in functie de factorii de risc importanti implicati in etiologia afectiunilor pacientilor. Intr-un context mai larg al evaluarii si tratarii riscului (si nu al greutatii corporale), se spera ca o asemenea abordare ii va ajuta pe medici sa identifice pacientii obezi ce necesita farmacoterapie pentru tratarea nu atât a greutatii corporale, cât a circumferintei taliei.

Conflict de interese: J-PD a primit onorariu pentru consultanta si prelegeri si finantare pentru laborator de la Servier Canada, Parke-Davis/Warner-Lambert Canada, Merck-Frosst Canada, Fournier Pharma, Gatorade, DuPont-Merck, Knoll Pharma, Weight Watchers International, Roche Pharma si Eli Lilly.

Finantare: Studiul a fost sprijinit de Canadian Institutes of Health Research (MT-14014 si MGC-15187). J-PD este profesor de nutritie si lipidologie, fiind sprijinit de Parke-Davis/Warner-Lambert, Provigo si Foundation of the Quebec Heart Institute. IL este beneficiarul unei burse de la Heart and Stroke Foundation of Canada.

Treatment of obesity: need to focus on high risk abdominally obese patients
BMJ 2001;322:716-20

Quebec Heart Institute, Laval Hospital Research Centre, Sainte-Foy, Quebec, Canada G1V 4G5
Jean-Pierre Després professor
Lipid Research Centre, CHUQ Research Centre, Sainte-Foy, Quebec, Canada G1V 4G2
Isabelle Lemieux PhD student
Physical Activity Sciences Laboratory, Laval University, Sainte-Foy, Quebec, Canada G1K 7P4
Denis Prud'homme professor
Correspondence to: J-P Després jean-pierre. despres@crchul.ulaval.ca

Bibliografie


1 Bray GA, Bouchard C, James WPT, eds. Handbook of obesity. New York: Marcel Dekker, 1998.

2 National Heart, Lung, and Blood Institute/National Institutes of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Clinical guidelines on the identification, evaluation and treatment of overweight and obesity in adults.The evidence report. Bethesda: National Institutes of Health, 1998:1-228.

3 WHO Consultation on Obesity. Preventing and managing the global epidemic. Geneva:World Health Organization, 1997:1-276.

4 Keys A, Fidanza F, Karvonen MJ, Kimura N, Taylor HL. Indices of relative weight and obesity. J Chronic Dis 1972;25:329-43.

5 Vague J. La différenciation sexuelle, facteur déterminant des formes de l'obésité. Presse Med 1947;30:339-40.

6 Kissebah AH, Freedman DS, Peiris AN. Health risks of obesity. Med Clin North Am 1989;73:111-38.

7 Terry RB, Stefanick ML, Haskell WL,Wood PD.Contributions of regional adipose tissue depots to plasma lipoprotein concentrations in overweight men and women: possible protective effects of thigh fat. Metabolism 1991;40:733-40.

8 Pouliot MC, Després JP, Nadeau A, Tremblay A, Moorjani S, Lupien PJ, et al. Associations between regional body fat distribution, fasting plasma free fatty acid levels and glucose tolerance in premenopausal women. Int J Obes 1990;14:293-302.

9 Pouliot MC, Després JP, Lemieux S, Moorjani S, Bouchard C, Tremblay A, et al. Waist circumference and abdominal sagittal diameter: best simple anthropometric indexes of abdominal visceral adipose tissue accumulation and related cardiovascular risk in men and women. Am J Cardiol 1994;73:460-8.

10 Lemieux S, Prud'homme D, Tremblay A, Bouchard C, Després JP. Anthropometric correlates to changes in visceral adipose tissue over 7 years in women. Int J Obes Relat Metab Disord 1996;20:618-24.

11 Pyorala K, Laakso M, Uusitupa M. Diabetes and atherosclerosis: an epidemiologic view. Diabetes Metab Rev 1987;3:463-524.

12 Bergstrom RW, Newell-Morris LL, Leonetti DL, Shuman WP, Wahl PW, Fujimoto WY. Association of elevated fasting C-peptide level and increased intra-abdominal fat distribution with development of NIDDM in Japanese-American men. Diabetes 1990;39:104-11.

13 Pouliot MC, Després JP, Nadeau A, Moorjani S, Prud'homme D, Lupien PJ, et al. Visceral obesity in men. Associations with glucose tolerance, plasma insulin, and lipoprotein levels. Diabetes 1992;41:826-34.

14 Després JP, Moorjani S, Lupien PJ, Tremblay A, Nadeau A, Bouchard C. Regional distribution of body fat, plasma lipoproteins, and cardiovascular disease. Arteriosclerosis 1990;10:497-511.

15 Lemieux I, Pascot A, Couillard C, Lamarche B, Tchernof A, Alméras N, et al. Hypertriglyceridemic waist. A marker of the atherogenic metabolic triad (hyperinsulinemia, hyperapolipoprotein B, small, dense LDL) in men? Circulation 2000;102:179-84.

16 Castelli WP. Epidemiology of coronary heart disease: the Framingham study. Am J Med 1984;76:4-12.

17 Tchernof A, Lamarche B, Prud'homme D, Nadeau A, Moorjani S, Labrie F, et al. The dense LDL phenotype. Association with plasma lipoprotein levels, visceral obesity, and hyperinsulinemia in men. Diabetes Care 1996;19:629-37.

18 Lamarche B, Tchernof A, Mauriëge P, Cantin B, Dagenais GR, Lupien PJ, et al. Fasting insulin and apolipoprotein B levels and low-density lipoprotein particle size as risk factors for ischemic heart disease. JAMA 1998;279:1955-61.

19 Lemieux S, Prud'homme D, Bouchard C, Tremblay A, Després JP. A single threshold value of waist girth identifies normal-weight and overweight subjects with excess visceral adipose tissue. Am J Clin Nutr 1996;64:685-93.

20 Lemieux S, Prud'homme D, Nadeau A, Tremblay A, Bouchard C, Després JP. Seven-year changes in body fat and visceral adipose tissue in women. Association with indexes of plasma glucose-insulin homeostasis. Diabetes Care 1996;19:983-91.

21 McNamara JR, Jenner JL, Li Z, Wilson PW, Schaefer EJ. Change in LDL particle size is associated with change in plasma triglyceride concentration. Arterioscler Thromb 1992;12:1284-90.

22 Lean ME, Han TS, Morrison CE. Waist circumference as a measure for indicating need for weight management. BMJ 1995;311:158-61.

23 Lean ME, Han TS, Seidell JC. Impairment of health and quality of life in people with large waist circumference. Lancet 1998;351:853-6.

24 Han TS, van Leer EM, Seidell JC, Lean ME. Waist circumference action levels in the identification of cardiovascular risk factors: prevalence study in a random sample. BMJ 1995;311:1401-5.

25 Williamson DF. Pharmacotherapy for obesity. JAMA 1999;281:278-80.

26 Sjostrom L, Rissanen A, Andersen T, Boldrin M, Golay A, Koppeschaar HP, et al. Randomised placebo-controlled trial of orlistat for weight loss and prevention of weight regain in obese patients. European multicentre orlistat study group. Lancet 1998;352:167-72.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Rodica Chirculescu
Autor: