Oboseala: momentul recunoasterii si abordarii unei probleme vechi

Oboseala si somnolenta sunt rezultatul perpetuarii starii de veghe in perioadele programate biologic pentru somn, al insomniei prelungite si al reducerii sistematice a orelor de somn. Este incontestabil faptul ca asemenea situatii duc la scaderea nivelului de performanta a oamenilor.

Articolul tematic din BMJ1 atrage atentia asupra pericolului instalarii somnolentei in timpul sofatului; cu toate acestea, continuam sa tratam oboseala cu aceeasi lipsa de seriozitate ca si pâna acum.

Laboratoarele de cercetare au furnizat date experimentale concludente, care atesta impactul privarii de somn asupra performantelor.2 Chiar si diminuarea moderata a duratei somnului pe perioade scurte de timp (aproximativ doua ore pe noapte, de-a lungul unei saptamâni) se acumuleaza si se manifesta printr-o tendinta irezistibila de-a adormi in timpul unor situatii neadecvate sau cu potential de periculozitate, cum este, de pilda, sofatul.3 Este la fel de bine documentata2 si vulnerabilitatea performantelor fata de ritmurile circadiene de veghe si somn, chiar si la indivizii odihniti. Datele referitoare la accidente, provenite dintr-o varietate de surse de pe intregul glob, confirma importanta momentului zilei asupra producerii unui accident.4 Turele de noapte si orele de munca, ce restrâng durata somnului, au fost de mult timp implicate in scaderea sigurantei la locul de munca.5

Este semnificativa amploarea problematicii in speta. O ancheta privitoare la conducatorii auto din Marea Britanie a constatat ca 29% dintre cei intervievati au recunoscut ca au fost pe punctul de-a adormi in timpul sofatului, in ultimul an.6 Aproximativ o patrime din rândul conducatorilor auto new-yorkezi a recunoscut ca, uneori, au atipit la volan.7 Circa o treime dintre conducatorii australieni de camioane, care au raspuns la o ancheta nationala, au considerat ca oboseala este o problema grava.8 Studiul publicat, recent,1 de Philip si colab arata ca, din aproximativ 68 000 de incidente rutiere grave, produse in conditii meteorologice favorabile si in care a fost implicat un singur autovehicul, 10% s-au datorat oboselii. Efectele oboselii nu-i afecteaza numai pe soferi. Mai mult de o treime dintr-un lot de medici stagiari a semnalat faptul ca orele de munca erau intotdeauna, sau cel mai adesea, atât de multe incât le afectau activitatea.9 Un studiu efectuat pe un esantion de peste 3 000 de elevi de liceu din SUA a aratat ca adolescentii cu vârste cuprinse intre 13 si 19 ani nu dorm suficient, iar lipsa de somn interfera cu activitatea din timpul zilei.10

Cu toate acestea, atitudinea noastra fata de oboseala nu concorda cu datele statistice. Lipsa de somn nu este considerata a fi un factor de risc, iar odihnei nu i se acorda prioritate in fata activitatilor de competitie. Lungile perioade de insomnie pot fi considerate chiar benefice. Un studiu efectuat pe un lot experimental, selectionat din rândul soferilor de camioane, in care s-a utilizat electroencefalografia continua, a evidentiat faptul ca subiectii dormeau mai putin decât aveau nevoie pentru a fi vigilenti, cu toate ca programul lor le puneau la dispozitie suficient de mult timp pentru a se odihni.11 In ciuda unor date concludente, care aratau ca performantele medicilor din spitale erau afectate de lipsa de somn,12 perioadele prelungite de activitate sunt vazute de catre unii drept o componenta integrala atât a profesiunii in sine, cât si a pregatirii de specialitate.13

De ce este subestimat pericolul potential, in ciuda existentei unor date extrem de convingatoare? Probabil ca raspunsul rezida in constatarea ca oboseala este o experienta pe care o impartasim cu totii. Desigur ca nu se intâmpla ceva rau ori de câte ori suntem obositi. Se ignora realitatea ca evenimentele producatoare de accidente, in traficul rutier sau la locul de munca, sunt multifactoriale. Prezenta oboselii, ca si consumul de alcool nu sunt neaparat o conditie sine qua non pentru accidente, ci sporesc riscul de producere a lor prin scaderea capacitatii de performanta. In al doilea rând, natura experientei confera iluzia controlului. Pe masura ce se instaleaza oboseala, se accentueaza si apoi se atenueaza vigilenta, astfel incât nu este recunoscut in mod necesar declinul total si inevitabil al capacitatii de munca. S-ar parea ca stimulentele diferite (cresterea ventilatiei, o plimbare etc) reinstaureaza vigilenta, dar, de fapt, ele sunt intreruperi temporare ale declinului continuu al vigilentei. Oboseala si somnolenta nu sunt in mod automat asociate cu atipeala.14

In al treilea rând, nu exista nici un test obiectiv simplu de determinare a gradului de oboseala, care sa fie echivalentul analizorului de alcool din respiratie si sa poata fi folosit dupa producerea accidentului. Trebuie studiate implicatiile oboselii (asa cum au procedat Philip si colab1). Acestea se bazeaza pe factori cauzali bine stabiliti (ce implica oboseala in afectarea performantei), cum ar fi perioada de veghe, orarul anterior veghe-somn, perioada zilei si caracteristicile accidentului sau ale altor evenimente generatoare de accidente.

Mai exista si aspectul practic al determinarii nivelului de oboseala de la care performanta devine cu adevarat riscanta. Cum stabilim standardele pentru oboseala? Când devine oboseala excesiva? Recent am comparat efectele privarii de somn si ale intoxicatiei cu alcool si am constatat ca, dupa 17-19 ore fara somn, masurate de la momentul trezirii, la aproximativ ora 6, performanta individuala era echivalenta cu, sau mai slaba decât, cea obtinuta la o concentratie a alcoolemiei de 0,005%.15 Cu alte cuvinte, nivelurile curente ale privarii de somn - o zi prelungita pentru un individ odihnit - au un efect devastator asupra performantei. In jurul orelor 22:30-24:30, inaintea atingerii valorii circadiene minime a vigilentei, nivelurile de performanta erau suficient de scazute pentru ca, in numeroase tari, sa fie considerate incompatibile cu sofatul in siguranta.

Nu este nimic nou in a recunoaste oboseala ori potentialul sau de a genera situatii periculoase. Acumularea datelor ce demonstreaza clar amploarea riscului si consecintele actuale s-a realizat mai lent. Este, in mod cert, nevoie de consolidarea bazei de date, dar detinem informatii suficiente pentru a formula unele precautii. La instalarea oboselii contribuie practicarea, dupa o perioada indelungata de insomnie, dupa o noapte fara somn, dupa reducerea duratei de somn sau in momente vulnerabile din zi si din noapte, a unor activitati precum sofatul si munca. Efectele unor astfel de situatii sunt exacerbate de alcool.14 Riscurile potentiale ale oboselii si ale cauzelor ei trebuie aduse la cunostinta publicului, in general, si a soferilor, in special. Este de dorit ca angajatorii sa inteleaga (si sa-si asume responsabilitatea in aceasta privinta) care este impactul programelor de alternanta activitate-odihna asupra performantelor la locul de munca si in timpul sofatului catre, si de la, locul de munca. A sosit timpul ca lipsa de somn sa nu mai fie privita ca o medalie de onoare, ci sa fie abordata din perspectiva pericolului serios pe care-l implica, de fapt.

Fatigue: time to recognise and deal with an old problem
It's time to stop treating lack of sleep as a badge of honour
BMJ 2001;322:808-9

Anne-Marie Feyer director
New Zealand Environmental and Occupational Health Research Centre, PO Box 913, Dunedin, New Zealand
(afeyer@gandalf.otago.ac.nz)

Bibliografie


1 Philip P, Vervialle F, Le Breton P, Taillard J, Horne JA. Fatigue, alcohol, and serious road crashes in France: factorial study of national data. BMJ 2001;322;829-30.

2 Monk TH, ed. Sleep, sleepiness and performance. Chichester: John Wiley, 1991.

3 Dinges DF, Pack F,Williams K, Gillen KA, Powell JW, Ott GE, et al. Cummulative sleepiness, mood disturbance and psychomotor vigilance performance decrements during a week of sleep restricted to 4.5 hours per night. Sleep 1997;20:267-7.

4 Mitler MM, Carskadon MA, Czeisler CA, Dement WC, Dinges DF, Graeber RC. Catastrophes, sleep and public policy: consensus report. Sleep 1988;11:100-9.

5 Spurgeon A, Harrington MJ, Cooper CL. Health and safety problems associated with long working hours: a review of the current position. Occup Environ Med 1997;54:367-75.

6 Maycock G. Sleepiness and driving: the experience of UK car drivers. Accid Anal Prev 1997;29:453-62.

7 McCartt AT, Ribner SA, Pack AI, Hammer MC. The scope and nature of the drowsy driving problem in New York State. Accid Anal Prev 1996;28:511-7.

8 Feyer A-M, Williamson AM. Work and rest in the long distance road transport industry in Australia. Work and Stress 1995;9:189-205.

9 Wilkinson RT, Tyler PD, Varey CA. Duty hours of young hospital doctors: effects on the quality of work. J Occup Psychol 1975;48:219-29.

10 Wolfson AR, Carskadon MA. Sleep schedules and daytime functioning in adolescents. Child Dev 1998;69:875-87.

11 Mitler MM, Miller JC, Lipsitz JJ, Wylie CD. The sleep of long haul truck drivers. N Engl J Med 1997;337:55-61.

12 Samkoff JS, Jacques CHM. A review of studies concerning effects of sleep deprivation on residents' performance. Acad Med 1991;66:687-93.

13 Holzman IR, Barnett SH. The Bell Commission: ethical implications for the training of physicians. Mt Sinai J Med 2000;67:136-9.

14 Horne J, Rayner L. Vehicle accidents related to sleep: a review. Occup Environ Med 1999;56:289-94.

15 Williamson AM, Feyer A-M. Moderate sleep deprivation produces impairments in cognitive and motor performance equivalent to legally prescribed levels of alcohol intoxication. Occup Environ Med 2000;57:649-55.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Irina Tanasescu
Autor: