Diagnosticul genetic de preimplantare

Efectuarea testelor de diagnostic prenatal, cum sunt amniocenteza si biopsia corionica poate fi recomandata oricarei gravide cu fat expus riscului de producere a unei mutatii genetice care ar indica necesitatea intreruperii sarcinii. Pentru unele cupluri, testele respective nu constituie, totusi, o solutie, o alta optiune fiind diagnosticul genetic in faza de preimplantare.

Diagnosticul genetic de preimplantare presupune evaluarea embrionului dupa fertilizarea in vitro. Se extrag, prin biopsie, una sau doua celule (blastomeri) din embrion inainte de implantare, in stadiul de 6-10 celule (ziua a treia de dezvoltare), permitând inlocuirea intrauterina cu un embrion neafectat.

Diagnosticul genetic in faza de preimplantare poate depista trei tipuri de boli genetice. In primul rând, este util pentru a determina sexul embrionului si a identifica, astfel, afectiunile corelate cu sexul, in care defectul genetic la nivel molecular nu este cunoscut, are o mare variabilitate sau nu este detectabil prin testarea unei singure celule - este cazul distrofiei musculare Duchenne.1 In al doilea rând, poate fi folosit pentru identificarea defectelor genetice unice, cum ar fi cele din fibroza chistica, in care defectul molecular este evidentiat cu ajutorul tehnicilor de biologie moleculara, dupa amplificarea ADN-ului extras dintr-o singura celula, prin intermediul reactiei in lant a polimerazei (PCR).2 In al treilea rând, diagnosticul genetic are aplicabilitate in determinarea diverselor defecte cromozomiale (translocari, inversii, deletii) prin fluorescenta-hibridizare in situ.3 Astfel, parintii cu mutatii cromozomiale si multiple sarcini neviabile pot beneficia de diagnosticul genetic de preimplantare pentru a depista precoce un fat cu dezechilibru cromozomial, care va fi, ulterior, avortat.

Screeningul de preimplantare genetica pentru sindromul Down si alte trisomii nu este autorizat de catre Human Fertilisation and Embriology Authority (Autoritatea de Embriologie si Fertilizare Umana) din Marea Britanie, dar are licenta in alte tari, cum ar fi SUA si Italia.

Au fost necesari peste 10 ani pentru ca diagnosticul genetic de preimplantare sa fie introdus pe piata medicala, iar actualmente doar cinci centre din Marea Britanie au autorizatie de functionare. Realizarea unui ciclu de diagnostic de preimplantare este o decizie importanta pentru fiecare cuplu, iar costurile financiare, medicale si psihologice sunt foarte ridicate. Un singur ciclu (care include medicatia necesara) costa intre 4 000 si 7 000 Ł (6 000-10 500$). Aproximativ jumatate dintre pacientii britanici beneficiaza de compensari partiale, acordate de sistemul national de sanatate.

Recent, European Society of Human Reproduction and Embriology (Societatea Europeana de Reproducere Umana si Embriologie) a publicat rezultatele unui studiu efectuat pe 886 de cupluri care au practicat 1 318 cicluri de diagnostic genetic de preimplantare, pe parcursul a sapte ani.4 Majoritatea cuplurilor au avut minimum o sarcina, dar mai putin de 25% au conceput copii sanatosi. Peste un sfert dintre cupluri au avut unul sau mai multi copii cu afectiuni genetice, iar un sfert au prezentat un avort spontan sau intrerupere de sarcina dupa diagnosticul prenatal. In aproximativ o treime dintre cazuri, indicatia de diagnostic genetic de preimplantare a fost asociata cu subfertilitatea partenerilor, care a necesitat fertilizare in vitro sau injectare intracitoplasmatica de sperma. Frecventa sarcinilor a fost de numai 17%, dar, in prezent, in unele centre s-a ajuns la 33%.3 In studiul european sunt semnalate patru erori de diagnostic prin PCR; tehnica respectiva a fost utilizata ca diagnostic prenatal si a fost practicata in cazul unui numar de 116 din 236 de feti (49%).4

Incidenta ridicata a sarcinilor multiple, inregistrata dupa stabilirea diagnosticului genetic de preimplantare (33%, conform studiului european), reprezinta una dintre preocuparile actuale, legate de aceasta tehnica. Se presupune ca ar trebui transferati maximum doi embrioni. Datele cele mai recente indica faptul ca malformatiile congenitale si problemele neonatale au aceeasi incidenta in cazurile copiilor nascuti dupa diagnosticul genetic de preimplantare si a celor nascuti dupa injectare intracitoplasmatica de sperma, dar se recomanda urmarirea lor sistematica in decursul copilariei.4

Human Fertilisation and Embriology Authority din Marea Britanie are un rol central in controlul diagnosticului de preimplantare, fiecare centru fiind obligat sa obtina o licenta individuala pentru testele efectuate. Se considera ca cererile multiple de obtinere a autorizatiei presupun o mare pierdere de timp, iar in prezent se discuta daca nu cumva un asemenea control excesiv ar obstructiona dezvoltarea serviciilor din Marea Britanie. Intr-un domeniu atât de nou si de controversat este necesara, totusi, o supraveghere riguroasa din partea autoritatilor. Reducerea ipotetica a controlului diagnosticului de preimplantare in unele tari, in care se practica selectia sexului pentru "echilibrarea familiei" si tiparea HLA, ar risca sa deprecieze valoarea tehnicii respective.

Pentru a oferi servicii eficiente este necesara o echipa multidisciplinara care sa includa specialisti in fertilizare in vitro, geneticieni, citogeneticieni, cercetatori in domeniul biologiei moleculare. Laboratoarele vor trebui sa participe la controlul extern de calitate. Strictetea reglementarilor in vigoare din Marea Britanie are menirea sa ofere mai multa siguranta pesoanelor care se tem de faptul ca diagnosticul de preimplantare ar conduce la nasterea unor "copii roboti". Extinderea reglementarilor la nivel international va fi conditionata de interesele pe care guvernele si medicii le manifesta pe plan local.

Preimplantation genetic diagnosis
Needs to be tightly regulated
BMJ 2001;322:1008-9

Frances A Flinter senior lecturer in clinical genetics
Centre for Preimplantation Genetic Diagnosis, Guy's and St Thomas's NHS Trust, London SE1 9RT

Bibliografie


1 Wells D, Sherlock JK. Strategies for preimplantation genetic diagnosis of single gene disorders by DNA amplification. Prenat Diagn 1998;18:1389-1401.

2 Handyside AH, Kontogianni EG, Hardy K, Winston RM. Pregnancies from biopsied human preimplantation embryos sexed by Y-specific DNA amplification. Nature 1990;344:768-70.

3 Scriven PN, Handyside AH, Mackie Ogilvie C. Chromosome translocations: segregation modes and strategies for preimplantation genetic diagnosis. Prenat Diagn 1998;18:1437-49.

4 ESHRE. Preimplantation Genetic Diagnosis (PGD) Consortium: data collection II. Hum Reprod 2000;15:2673-83.

5 Bickerstaff H, Flinter F, Yeong CT, Braude P. Clinical application of preimplantation genetic diagnosis. Hum Fertil 2001;4:24-30.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Malina Ioanas
Autor: