Publicatii stiintifice on line

M-au scurs cinci ani intre cele doua conferinte despre publicatiile stiintifice on line, desfasurate la Paris, cinci ani in care s-au inregistrat modificari semnificative. In prezent, aproape toti oamenii de stiinta folosesc foarte frecvent internetul.

Majoritatea revistelor au si o versiune on line, iar multe dintre ele nu se rezuma doar la a furniza pe internet informatiile prezentate in editia tiparita. Discipline aditionale fizicii au creat servere "eprint" (unde, de indata ce-si definitiveaza cercetarile, autorii si le pot pune la dispozitia celor interesati), iar numeroase publicatii, cum sunt, de pilda, PubMed Central si E-Biosci, au inceput sa-si faca loc prin jungla informatiei. Cu toate acestea, in luna februarie a acestui an, cu ocazia conferintei organizate de Unesco si de International Council of Scientific Unions (Consiliul International al Uniunilor Stiintifice), numerosi participanti si-au exprimat parerea ca ne aflam de-abia la inceputul revolutiei electronice a publicatiilor stiintifice. In urmatorii cinci ani vom asista la schimbari si mai importante.

Prin publicarea pe internet, oamenii de stiinta acceseaza, de la propriul lor calculator, toate informatiile de care au nevoie. Pentru unii, accesul a fost imbunatatit, dar pentru altii, mai ales pentru cei din tarile in curs de dezvoltare, chiar s-a inrautatit. Toti participantii la conferinta au fost de acord ca este in beneficiul stiintei, al cercetatorilor stiintifici, al guvernelor si al publicului ca accesul la rezultatele lucrarilor stiintifice sa fie liber. Spre deosebire de majoritatea bunurilor materiale, valoarea informatiilor creste pe masura ce tot mai numerosi oameni au acces la ele, deoarece pot sa le utilizeze in propriul lor habitat si sa le confere interpretari noi, largindu-le, astfel, potentialul de informare.

Publicatiile scrise care, incepând cu secolul al XVII-lea, au constituit principalele mijloace de raspândire a descoperirilor stiintifice, au avut meritul de a asigura controlul calitatii, de a grupa lucrarile stiintifice pe domenii de cercetare si de a organiza distributia cercetarii. Ele au determinat si balcanizarea cercetarii, divizând-o in mai multe reviste diferite, care, adeseori, sunt procurate contra cost. Astfel, rezultatele cercetarilor din domeniul gastroenterologiei, de pilda, ar putea fi publicate, disparat, in 50 de reviste. Accesarea lucrarilor respective este dificila, costisitoare si necesita mult timp, iar majoritatea gastroenterologilor nu au nici timpul, nici dexteritatea, nici resursele materiale necesare. Ei spera ca se va gasi o cale oarecare prin care sa primeasca informatiile cele mai importante in domeniu, dar e posibil ca, intr-o oarecare masura, discrepanta dintre practica si cercetare sa se datoreze tocmai acestei balcanizari a datelor stiintifice.

De-a lungul timpului, costurile aferente accesului la cercetarea stiintifica au crescut continuu. Inca din anii '70, bibliotecile au inceput sa renunte la abonamentele la reviste (de multe ori, pentru a se abona la noi reviste), iar editorii au reactionat prin cresterea preturilor la niveluri ce depasesc mult cota inflatiei. The Association of Research Libraries (Asociatia Bibliotecilor de Cercetare) a semnalat o majorare cu 207% a preturilor abonamentelor la reviste, in perioada anilor 1986-1999, timp in care numarul publicatiilor a crescut cu 55%.

Principiile noilor sisteme de publicare academica

· Costul de accesare a cercetarilor publicate ar trebui sa fie controlat cu ajutorul unor strategii elaborate de catre oamenii de stiinta

· Facilitatile on line ar trebui folosite pentru furnizarea accesului larg la burse

· Se impune ca arhivarea sa fie sigura si permanenta

· Sunt necesare procese de evaluare a calitatii muncii si fiecare publicatie ar trebui sa prezinte activitatea de evaluare desfasurata

· Dreptul de autor ar trebui sa contrabalanseze interesele proprietarilor si ale utilizatorilor. Membrii comunitatii stiintifice ar trebui sa aiba acces la propriile lor lucrari stiintifice din domeniul cercetarii si invatamântului

· Oamenii de stiinta ar trebui sa opteze pentru revistele ce pot fi achizitionate la preturi rezonabile

· Se impune reducerea intervalului de timp dintre momentul predarii si cel al publicarii materialului

· Se recomanda ca evaluarea membrilor comunitatii stiintifice sa se bazeze mai mult pe calitate si mai putin pe cantitatea de publicatii

• Ar fi bine ca oamenii de stiinta sa beneficieze de intimitate in ceea ce priveste utilizarea materialelor: se impune ca editurile pe internet sa nu aiba dreptul de a colecta ori vinde date referitoare la cine si ce citeste

Aceasta este o versiune tiparita. Versiunea completa, insotita de texte anexe, este disponibila la adresa: http://associnst.ox.ac.uk/˜icsuinfo/shulenbergerppr.htm

Drept urmare, a scazut cu 6% cuantumul de reviste la care se aboneaza bibliotecile de cercetare americane (cele mai bogate din lume) si s-a inregistrat o reducere si mai substantiala a proportiei de jurnale stiintifice pe care bibliotecile le pun la dispozitia utilizatorilor. In concluzie, bibliotecile platesc mai mult pentru mai putine abonamente.

Unde s-au dus banii? O parte, catre marile edituri comerciale, a caror putere asupra pietei se explica prin faptul ca unele dintre publicatiile lor sunt reviste de prestigiu, in care se impune ca oamenii de stiinta sa-si publice rezultatele pentru a câstiga credit in domeniul lor de cercetare si pe care bibliotecile trebuie sa le cumpere (un abonament anual la revista Brain Research costa 15 000 $). In 1997, marja profitului net mediu al primelor patru edituri comerciale a fost de aproape 19%, ceea ce reprezinta o cota ridicata. Aceasta exploatare a provocat indignare in rândurile oamenilor de stiinta, mai ales a celor din SUA. Cel mai sever afectate de cresterea preturilor au fost, insa, tarile in curs de dezvoltare, unde, in prezent, rafturile bibliotecilor au ramas pustii.

Exista si alte probleme cu care se confrunta revistele de specialitate. Cercetarile tot mai extinse nu mai pot fi prezentate atât de usor in clasicul articol tiparit. Cercetarea din domeniile fizicii, chimiei, astronomiei si biologiei este preocupata intr-o masura tot mai mare de uriasele baze de date acumulate, ceea ce se va intâmpla, in curând, si in medicina. Rezultatele unor cecetari atât de vaste nu pot fi publicate pe hârtie, asa ca este nevoie de ceva mai mult decât de clasicul articol de revista. Numerosi oameni de stiinta sunt dornici sa exploateze multiplele posibilitati ale publicarii pe internet.

William Shulenberger, rectorul universitatii din Kansas, a schematizat "solutiile" problemelor legate de accesul la informatiile stiintifice, dar a subliniat ca inca nu exista nici un sistem nou. Cresterea bugetului bibliotecilor este o masura fara sorti de izbânda, intrucât institutiile respective nu vor putea niciodata sa tina pasul cu ritmul rapid de propagare a informatiei. Serverele preprint nu au dus, pâna acum, la scaderea cererii de jurnale. Arhivele deschise (de exemplu, pe pagina de web a universitatilor) nu au, inca, un impact crescut, dar s-ar putea sa aiba, pe viitor, daca vor fi asociate cu sisteme de cautare ce indruma utilizatorii catre site-urile cel mai frecvent vizitate. Ceea ce Shulenberger numea "servicii de referinta minima", precum PubMed Central si BioMed Central, se afla abia la inceput, insa s-ar putea sa nu ajunga prea departe, deoarece comunitatile stiintifice, mai ales cele din medicina, nu agreaza ideea de referinte minime.

Incercarile comunitatilor academice de a crea alternative la revistele detinute de edituri nu au avut sorti de izbânda pâna acum. Hector Rubinstein, profesor de teoria fizicii din Stockholm, relateaza, insa, cum unii dintre fizicieni, precum cei care studiaza energia inalta, au preferat sa nu mai publice intr-o revista scumpa, ci pe internet, in Journal of High Energy Physics, la care accesul este gratuit. Alta "solutie" este reprezentata de actiunile antitrust impotriva editurilor (preluarea Harcourt General de catre Reed Elsevier a fost adresata, de catre guvernul Marii Britanii, Comisiei de Monopoluri si Fuziuni), dar nici o editura nu detine un segment de piata suficient de mare pentru a le permite aplicarea unor masuri eficiente de reducere a preturilor si de sporire a accesului. Comunitatea oamenilor de stiinta a dezbatut si aspectele legate de retragerea publicatiei de la acreditarea academica si de crearea unor cooperative pentru achizitie, fara, insa, a ajunge la rezultate semnificative in acest sens. Boicotarea editurilor de catre autorii care, in decurs de sase luni de la publicare, nu-si vor pune gratuit la dispozitie materialul este realizata, zilnic, de catre 250 de persoane, dar este greu de estimat, deocamdata, cât de eficienta este o asemenea masura.

Majoritatea initiativelor urmaresc sa redobândeasca de la edituri valoarea pe care o extrag din sistem, dar unele dintre ele, mai ales E-Biosci, incearca sa evolueze dincolo de reviste si articole - de exemplu, folosind intens media si furnizând acces la bazele de date. Editurile isi pot asigura, totusi, un viitor profitabil, dar nu prin cresterea neimaginabila a preturilor revistelor, ci prin eficientizarea costurilor publicatiilor on line intr-o masura mai mare decât o face comunitatea academica. Faptul ca pretul furnizarii accesului on line, pentru un utilizator in plus, este aproape zero, initiaza noi modele de taxare, ceea ce ar putea insemna ca editorii isi vor permite sa extinda accesul fara a mari preturile. Derk Haank, directorul executiv al Elsevier Science, era increzator in faptul ca editurile ar putea sa-si largeasca aria de acces si sa-si pastreze profitul.

Piata poate sa rezolve problema accesului la cercetarile stiintifice, dar in ultimii 30 de ani n-a facut altceva decât s-o inrautateasca. Una dintre probleme a fost ca editurile sa fie capabile sa plateasca nu doar pentru publicarea cercetarilor, ci si pentru munca de cercetare propriu-zisa. Comunitatea academica n-a reusit sa formuleze un raspuns, iar cercetatorii continua sa publice in reviste scumpe, lasând bibliotecile sa faca fata preturilor. Oamenii de stiinta incearca, in prezent, sa-si uneasca eforturile pentru ca rezultatele cercetarilor sa devina disponibile publicului intr-o masura tot mai mare. In absenta unui sistem, oamenii de stiinta americani au realizat un set de principii pentru noile sisteme de publicare academica (vezi caseta). In perioadele supuse unor schimbari importante este intelept sa ne intoarcem la principiile de baza; astfel, daca vor respecta principiile, s-ar putea ca editurile sa aiba, in continuare, profituri. Cu toate acestea, este mai probabil sa apara noi metode de raspândire a cercetarii, sa scada dramatic numarul revistelor, iar cele ce vor supravietui vor semana mai mult, poate, cu Cosmopolitan si mai putin cu Brain.

Electronic publishing in science
The revolution is only just beginning
BMJ 2001;322:627-9

Richard Smith editor, BMJ
RS este si directorul executiv al BMJ Publishing Group, editura medicala de dimensiuni medii a British Medical Association.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Olguta Iliescu
Autor: