Imbunatatirea insanatosirii oamenilor

Toate caile terapeutice se intretaie atunci când este vorba despre procesele naturale de vindecare sau cu deznodamânt fatal. Astfel, studiul direct al vindecarii oamenilor poate servi ca un focar unificator, care leaga sfere diferite de ingrijire medicala - o adevarata medicina integrativa.

In ultimele decade, medicina conventionala si-a concentrat cu succes eforturile asupra interventiilor specifice pe afectiuni, ceea ce a determinat o atitudine de relativa neglijare a autovindecarii si a holismului si din aceasta umbra s-a nascut, ca o contrapondere, medicina complementara. Totusi, distanta dintre cele doua laturi ale medicinei se ingusteaza pe masura ce se impune tot mai mult studiul efectului placebo si al psihoneuroimunologiei,1 astfel incât ignorarea tuturor factorilor personali este o abordare nestiintifica, ce nu poate avea un succes prea mare.

In urma cu aproape 20 de ani a aparut interesul doctorilor tineri pentru medicina complementara,2 prevestind schimbarile majore din medicina occidentala, care pareau de neimaginat la vremea aceea. De exemplu, la ora actuala, acupunctura este utilizata in cadrul multor servicii pentru tratamentul durerii cronice3 si aproximativ 20% dintre medicii generalisti scotieni au cunostinte fundamentale de homeopatie.4 Dar integrarea se limiteaza, oare, la a folosi datele stiintifice ale medicinei complementare doar pentru a se indrepta vertiginos catre "turnul din Pisa", ce se inclina tot spre caracterul conventional?5 A ne multumi cu astfel de remarci ar insemna sa ignoram dezechilibrele fundamentale pe care medicina complementara le reflecta, dar nu le poate corecta. Intr-adevar, e posibil ca evolutia medicinei complementare sa fie marcata de principala omisiune a medicinei - esecul holismului. Aveti in vedere opiniile (medicilor si pacientilor) reflectate de urmatoarele remarci ale doctorilor care s-au specializat in domeniul medicinei complementare: "Aceasta mi-a reaprins interesul pentru medicina" si "Acum vad o persoana ca pe un tot unitar, si nu ca pe un puzzle de procese biochimice care trebuie rezolvat".4

Cum vor reusi, insa, serviciile de ingrijire primara sa aplice principiile tratarii pacientului ca pe un tot unitar si dintr-o perspectiva biopsihosociala,6 in conditiile in care consultatiile sunt prea scurte, iar aportul uman al doctorilor, atât de grabiti, este subevaluat intr-o masura asa de mare incât este exclus din protocoalele terapeutice? Elementul de sustinere este un sistem comprimat de ingrijire secundara, proiectat in jurul disjunctiei minte-corp. Asa ca, de prea multe ori, sfârsim prin a apela la gama noastra occidentala, limitata, de resurse costisitoare, cu efecte iatrogene. Prin calul Troian al holismului, medicina complementara poate sa ajute, dar nu va ajunge sa remedieze esecul unui asemenea sistem.
Atât medicina conventionala, cât si cea complementara sunt amenintate de pericolul de a-si confunda identitatea si rolul curativ cu propriile lor instrumente din trusele medicale - fie ele medicamente sau ace de acupunctura. Cercetarile noastre si recomandarile terapeutice "bazate pe date experimentale" poarta amprenta atentiei speciale pe care o acordam tratamentelor tehnice ale bolilor specifice, tratamente ce ignora impactul critic al tuturor factorilor personali din bolile respective. Noi suntem artistii care spera sa depaseasca valoarea lui David al lui Michaelangelo prin simpla studiere a daltilor ce l-au plamadit. Pâna una alta, statuia noastra este vie si se zbate sa se smulga din strânsoarea pietrei. Luati, drept exemplu, bolile cardiace ischemice: in ghidurile noastre terapeutice nu se tine cont de faptul ca deznadejdea accelereaza evolutia bolii si creste mortalitatea.7 Atunci când este vorba despre prestarea si evaluarea serviciilor de asistenta medicala nu putem ignora faptul ca ingrijirea oamenilor reprezinta o activitate creatoare cu un impact puternic, care este bine sa fie slujita, nu, insa, si guvernata, de instrumentele medicale specifice. Medicina complementara are si ea laturi necunoscute, iar nevoia de a-si apara interventiile specifice desconsidera aspectele legate de holism si de vindecare, pe care trebuie sa le propovaduiasca.

S-ar putea sa fie mai util sa adoptam, mai degraba, conceptul de asistenta medicala integrata (ca in SUA) decât cel de ingrijiri integrate. Daca am vorbi despre ingrijire ca despre o activitate menita a produce o mai mare coerenta in legatura cu persoana sau cu sistemul de ingrijire, atunci eficienta ei ar fi cuantificata. De exemplu, cu ajutorul indicelui Howie de abilitate a pacientului s-a demonstrat ca exclusiv consultatia homeopatica a avut un impact suficient de puternic asupra insanatosirii bolnavului, inaintea oricarui efect aditional al medicamentelor recomandate ulterior (SW Mercer si colab, Conferinta pe teme de cercetare organizata de NHS scotian, Stirling, septembrie 2000). Criticii si sustinatorii medicinei complementare sunt de acord ca efectele ei benefice sunt nespecifice, asa incât - pe lânga dezbaterea pe tema remediilor specifice - daca atentia sporita pe care medicina complementara o acorda ingrijirilor medicale si holismului poate sa determine rezultate mai bune, costuri reduse pe termen lung, precum si scaderea frecventei de utilizare a medicamentelor, iatrogenia si ciclicitatea ingrijirilor secundare,9 atunci ce schimbari se impun la nivelul medicinei conventionale pentru a se ajunge la rezultate similare?

Ar trebui sa investigam felul in care schemele de tratament (si anumite atitudini, cum sunt, de pilda, intelegerea, empatia, increderea si motivatia pozitiva) pot sa intervina direct asupra imbunatatirii rezultatelor, alaturi de oricare alta masura terapeutica utilizata. Dar crearea unor relatii terapeutice poate fi deprinsa ca o notiune oarecare? Pentru a interveni in procesul de vindecare putem, oare, sa procedam asa cum a aratat Betty Edwards ca se intâmpla si in cazul altor procese de creatie? De pilda, ea demonstreaza ca, in decurs de numai câteva zile, oamenii fara aptitudini artistice pot fi stimulati sa deseneze prin activarea capacitatii de prelucrare a emisferei cerebrale drepte.10 E posibil ca si in ingrijirea medicala creatoare sa fie nevoie de stabilirea unui echilibru, pe termen scurt, intre gândirea analitica, ingenioasa, tehnica si prelucrarea analogica, holistica.

Studierea vindecarii oamenilor va trebui sa urmareasca, pe mai multe planuri, ce anume faciliteaza sau impiedica procesele de insanatosire a oamenilor, ce potential si ce limite exista? Pe baza experientei furnizate de ingrijirea clinica, va acumula cunostinte din alte domenii - efectele placebo, terapia hipnotica, psihoneuroimunologia, psihologia, studiile psihosociale, practicile spirituale, arta si medicina complementara, care nu vor juca rolul unor rezultate in sine, ci al unor cai de acces spre tarâmul comun al schimbarii creatoare.11 Trebuie sa aiba un caracter practic - de exemplu, daca frica afecteaza fiziologia, sa zicem prin bronhospasm,12 ce alta terapie putem utiliza in locul medicamentelor?

Eu sper ca in viitor sa ne intrebam in mod curent: care este problema, exista un tratament specific si cum anume vom reusi sa stimulam reactiile de autovindecare? Atunci, pentru formularile de genul "dovedeste-mi" va fi nevoie nu doar de informatii care sa ateste ca "daltile" noastre au fost ascutite, ci si de obtinerea unor date care sa dovedeasca eficienta ingrijirii oamenilor si facilitarea vindecarii. Pentru ca, uneori, nu exista dalti.

Enhancing human healing
Directly studying human healing could help to create a unifying focus in medicine
BMJ 2001;322:120

David Reilly consultant physician
Glasgow Homoeopathic Hospital, Glasgow G12 0XQ

Bibliografie

1 Kiecolt-Glaser JK, Glaser R. Psychoneuroimmunology: can psychological interventions modulate immunity? J Consult Clin Psychol 1992;60:569-75.

2 Reilly DT. Young doctors' views on alternative medicine. BMJ 1983;287:337-9.

3 Clinical Standards Advisory Group. Services for patients with pain. London: Department of Health,1999.

4 Reilly DT, Taylor MA. Review of the postgraduate education experiment. Developing integrated medicine: report of the RCCM research fellowship in complementary medicine. Complement Ther Med 1993;1(suppl 1):29-31.

5 HRH the Prince of Wales. Presidential address. BMJ 1982;285:185-6.

6 Engel GL. The need for a new medical model: a challenge for biomedicine. Science 1977;196:129-35.

7 Everson SA, Kaplan GA, Goldberg DE, Salonen R, Jukka T. Hopelessness and a 4-year progression of carotid atherosclerosis: the Kuopio ischemic heart disease risk factor study. Arterioscler Thromb Biol 1997;17:1490-5.

8 Howie JGR, Heaney DJ, Maxwell M, Walker JJ, Freeman GK, Rai H. Quality of general practice consultations: cross sectional survey. BMJ 1999;319:738-43.

9 Lewith G, Reilly D. Integrating the complementary. NHS yearbook 1999. London: Medical Information Systems, 1999:46-8.

10 Edwards B. Drawing on the right side of the brain. London: Souvenir Press, 2000.

11 Bryden H, ed. Human healing: perspectives, alternatives and controversies. Report on the 1999 special study module for medical students. Glasgow: ADHOM, 1999. http://www.adhom.org/

12 Isenberg SA, Lehrer PM, Hochron S. The effects of suggestion and emotional arousal on pulmonary function in asthma: a review and a hypothesis regarding vagal mediation. Psychosom Med 1992;54:192-216.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Raluca Neagu
Autor: