Prevenirea muscaturilor de câine la copii: studiu statistic al unei masuri educative

Muscaturile de câine reprezinta o cauza importanta de accidentare, mai ales la copii.1-2 In general, nu sunt evaluate recomandarile cu privire la prevenire; ele se refera doar la controlul asupra raselor cu risc crescut, la tinerea câinilor in lesa, la dresajul animalelor si la educarea stapânilor lor.3-4

Totusi, nu exista evaluari ale masurilor destinate a-i invata pe oameni cum sa evite sa fie atacati de un câine.

"Evita-o-muscatura" este un program educativ, ce vizeaza copiii din scoala primara.5 Scopul programului este de a induce o atitudine prudenta fata de câini, presupunând ca s-ar putea reduce, astfel, incidenta atacurilor. Eficienta unei asemenea masuri a fost urmarita cu ajutorul unui studiu statistic, realizat pe copii din Australia, cu vârsta cuprinsa intre sapte si opt ani, care fusesera in situatia de a se apropia de un câine strain, nefiind supravegheati.

Participanti, metode si rezultate

In vederea participarii la studiu au fost selectate aleatoriu opt scoli primare din Sydney. Toate au fost de acord. Scolile au fost grupate, la intâmplare, intr-un grup interventional si un grup de control non-interventional (patru scoli in fiecare grupa); ulterior, au fost selectate in vederea participarii câte doua clase din fiecare scoala. In total, au participat 346 de copii, in vârsta de sapte-opt ani. Studiul a fost aprobat de comisia de etica umana de la Universitatea din Sydney.

Interventia a constat dintr-o prelegere de 30 de minute, sustinuta de un dresor acreditat. Dresorul si câinele au facut diverse demonstratii privind modul "corect si incorect" de comportare fata de un câine, cum ar fi, de pilda, cum pot fi recunoscute animalele prietenoase, cele furioase sau speriate si ce atitudine ar trebui sa adopte copiii ce doresc sa se apropie de câinii cu stapân, atunci când vor sa-i mângâie. Copiii au exersat metoda corecta de a mângâia un câine (adica, cerând voie, apropiindu-se incet, intinzând mâna cu palma in jos, scarpinând câinele sub barbie si pe piept, evitând sa-l priveasca in ochi, indepartându-se incet si linistit), precum si atitudinile de prevenire si protectie ce le sunt recomandate in situatiile in care se apropie de ei un câine sau când sunt atacati de acesta. Li s-a spus, de asemenea, când anume sa nu deranjeze nici chiar un câine prietenos si cunoscut (de exemplu, când doarme, manânca, este legat sau in masina). Profesorilor le-a fost distribuit si un material suplimentar, care includea masurile ce trebuiau luate inainte si dupa demonstratie.

La un interval de sapte pâna la 10 zile dupa data participarii la program, copiii din scolile de interventie au fost lasati sa se joace nesupravegheati in curtea scolii. Un labrador docil a fost legat la cinci metri departare de stapânul lui, care a fost deghizat in agent de vânzari. Copiiilor nu li s-a spus nimic despre prezenta câinelui si au fost filmati cu o camera ascunsa, timp de 10 minute. Elevii din scolile de control au fost lasati sa se joace in circumstante asemanatoare, dar ei nu participasera la instruire.

Mângâierea câinilor in scolile interventionale si de control

  Nr copii Nr (%) care au mângâiat câini
Scolile control
1 (mixt)  37  19 (51)
2 (fete)  31  19 (61)
3 (baieti)  42  41 (98)
4 (baieti)  39  39 (100)
Total  149  118 (79)
Scolile interventionale
5 (mixt)  47  8 (17)
6 (mixt)  55  1 (2)
7 (mixt)  36  2 (6)
8 (mixt)  59  7 (12)
Total  197  18 (9)*
*2= 212,30, df=1, P<0,0001, pentru scolile interventionale, fata de cele control.

Folosind inregistrarile video, trei autori, dintre care unul nu cunostea statutul (de interventie sau de control) fiecarei scoli participante, au calculat numarul copiilor care au incalcat regulile de comportament indicate. In cazul in care intre cei trei examinatori apareau diferente de opinie in ceea ce priveste gradul de respectare a instructiunilor de securitate, secventa video era revazuta si cotata ca o incalcare a instructiunilor numai daca toti observatorii erau de acord.

Copiii care participasera la instruire au avut, evident, un comportament mult mai precaut fata de câine, comparativ cu elevii din scolile de control (tabelul). Erau circumspecti si, de regula, studiau câinele de la distanta. Cei mai multi copii din grupul de control (118 din 149, 79%) au mângâiat catelul fara ezitare si au incercat sa-l stârneasca, in timp ce doar foarte putini (18 din 197, 9%) dintre cei ce participasera la instructaj au mângâiat patrupedul, fie cu multa prudenta, fie numai dupa o indelunga chibzuinta.

Comentarii

Pentru o perioada scurta de timp, programul educativ "Evita-o-muscatura" a imbunatatit semnificativ comportamentul copiilor mici fata de câinii necunoscuti, gradul de precautie a acestora fata de patruped crescând in mod evident. Este necesara, in viitor, efectuarea altor studii, care sa stabileasca daca programul poate sau nu sa influenteze atitudinea copiilor si pentru perioade mai lungi de timp, daca se va reusi mentinerea unui asemenea comportament prin instituirea unor masuri "suplimentare", daca observatiile facute in locuri din afara scolii ar releva o aceeasi amplitudine a efectului si daca adoptarea pe scara larga a programului ar fi in masura sa reduca numarul copiilor muscati de câini.

Colaboratori: SC a proiectat studiul, a analizat inregistrarile video, a scris o prima versiune si este garant. JC a alcatuit grupul care a planificat si ordonat studiul si a realizat comentarii pe marginea lucrarii. JR a supravegheat instruirea, a analizat inregistrarile video si a contribuit la scrierea lucrarii.

Conflict de interese: JC, JR, si LS sunt referenti platiti de Delta Society of Australia. SC a primit un bonus si i s-au platit cheltuielile de calatorie pentru a participa la o intâlnire si a tine o prelegere despre instruire.

Fonduri: Studiul a fost finantat printr-o sponsorizare acordata departamentului lui SC de catre societatea Delta Society Australia Ltd.

Preventing dog bites in children: randomised controlled trial of an educational intervention
BMJ 2000;320:1512-3

Department of Public Health and Community Medicine, University of Sydney, Sydney, NSW 2000, Australia
Simon Chapman associate professor
Delta Society Australia, 6/3  Spring Street, Sydney, NSW 2000, Australia
John Cornwall consultant
Joanne Righetti consultant
Lynne Sung consultant
Correspondence to: S Chapman Simonc@pub.health.usyd.edu.au

Bibliografie

1 Thompson PG. The public health impact of dog attacks in a major Australian city. Med J Aust 1997;167:129-32.

2 Sacks JJ, Kresnow M, Houston B. Dog bites: how big a problem? Injury Prev 1996;2:52-4.

3 Bandow JH. Will breed-specific legislation reduce dog bites? Can Vet J 1996;37:478-82.

4 Patrick GR, O'Rourke KM. Dog and cat bites: epidemiologic analyses suggest different prevention strategies. Public Health Rep 1998;113:252-7.

5 The Delta dog safe project. Delta News 1999; No 4:7. www.vetevents.com/ delta/archives/news4j.htm#story (accessed 10 May 2000).

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Raluca Neagu
Autor: