De ce este atât de importanta colaborarea?

Un recent articol despre NHS (National Health System – Sistemul national de sanatate) din Marea Britanie recomanda ca personalul medical sa-si intensifice eforturile de a lucra in echipa.1

Care este suportul unui astfel de indemn? Cât de bine colaboreaza asistentele si medicii? Are vreo importanta acest lucru? Si daca da, colaborarea se poate ameliora? Raspunsul la toate aceste intrebari este foarte simplu: nu se stie.

Preocuparea actuala pentru relatia profesionala dintre medici si asistente a fost initiata de un articol publicat in 1967, intr-o revista de psihiatrie. Articolul descria relatia respectiva ca pe un meci sau o competitie. Ambele profesii aveau acelasi obiect - pacientul, dar comunicarea era indirecta si nefireasca, depersonalizata si fara sa beneficieze de sprijin reciproc, fiind comparabila cu o casnicie care merge prost.2

Una dintre solutii ar fi fost redistribuirea sarcinilor fiecaruia, subiectul fiind abordat de câteva studii aparute in numarul tematic al revistei (BMJ din 15 aprilie 2000). Lucrarile respective se alatura numarului mare de articole publicate pe tema succesului specializarii si la delegarea sarcinilor, ca strategii de prevenire a problemelor de colaborare.

O alta solutie a fost participarea la luarea deciziilor ca modalitate de ameliorare a asistentei medicale si a relatiilor profesionale. Ideea echipei asistenta-medic a fost tratata cu seriozitate in raportul US National Joint Practice Commission, publicat acum 20 de ani.3 De atunci, subiectul a fost aproape abandonat. Exista, totusi, numeroase motive pentru reactualizarea lui, acum fiind necesare mai mult ca oricând studii stiintifice asupra avantajelor reale ale colaborarii in echipa.

Printr-o trecere in revista a lucrarilor relevante, pe Medline, pentru termenii "colaborare interprofesionala", "medic" si "asistenta", au fost identificate peste 1000 de articole. Majoritatea sunt opinii sau editoriale, unele oferind o serie de ipoteze sau teorii sociologice. Nu am gasit decât un numar mic de studii referitoare la tipul de interactiuni, conflicte si colaborari intre asistente si medici.

Doua studii ale aceluiasi autor au raportat o asociere intre cooperarea slaba in cadrul unitatilor de terapie intensiva, pe de-o parte, si evolutia proasta a pacientilor, pe de alta parte.4 Analizând cauza acestei situatii, o serie de studii au constatat ca principalele motive sunt conflictele de putere si discontinuitatile de comunicare referitoare la starea pacientilor.5,6 In ciuda numarului mic de dovezi, doua sinteze sistematice pe aceasta tema au ajuns la concluzia ca problemele legate de lipsa de colaborare exista cu adevarat si sunt uniform raspândite in toata lumea medicala.7,8

In ceea ce priveste masurile de ameliorare a colaborarii, doua studii si o sinteza sistematica au evaluat impactul vizitelor de salon zilnice, in echipa comuna asistenta-medic.9-11 Rezultatele au sugerat ca o cooperare mai strânsa ar fi benefica, dar nu avem inca suficiente date ca sa sustinem cu certitudine valoarea pozitiva a colaborarii. Fara indoiala, sunt necesare studii suplimentare care sa evalueze stiintific efectele colaborarii asistenta-medic.

What's so great about collaboration?
We need more evidence and less rhetoric
BMJ 2000;320:1022-3

Merrick Zwarenstein healthcare researcher
Health Systems Research Unit, Medical Research Council, PO Box 19070, South Africa 7505
merrick.zwarenstein@mrc.ac.za
Scott Reeves researcher
St Bartholomew School of Nursing and Midwifery, City University, London EC1A 7QN


Bibliografie


1 Department of Health. A first class service. Quality in the new NHS. London: Stationery Office, 1998.

2 Stein L. The doctor-nurse game. Arch Gen Psychiatry 1967;16:699-703.

3 National Joint Practice Commission. Guidelines for establishing joint or collaborative practice in hospitals. Chicago: Neely, 1981.

4 Baggs JG, Schmitt MH, Mushlin AI, Mitchell PH, Eldredge DH, Oakes D, et al. Association between nurse-physician collaboration and patient outcomes in three intensive care units. Crit Care Med 1999;27:1991-8.

5 Hughes D. When nurse knows best: some aspects of nurse/doctor interaction in a casualty department. Sociol Health Illness 1988;10:1-22.

6 Walby S, Greenwell J, Mackay L, Soothill K. Medicine and nursing: professions in a changing health service. London: Sage, 1994.

7 Larson E. The impact of physician-nurse interaction on patient care. Holistic Nurs 1999;13:38-47.

8 Porter S. Nursing's relationship with medicine. Avershot: Avebury, 1995.

9 Jitapunkul S, Nuchprayoon C, Aksaranugraha S, Chalwanichsiri D, Leenawat B, Kotepong W. A controlled clinical trial of multidisciplinary team approach in the general medical wards of Chulalongkorn Hospital. J Med Assoc Thai 1995;78:618-23.

10 Curley C, McEachern JE, Speroff T. A firm trial of interdisciplinary rounds on the inpatient medical wards. Med Care 1998;36(suppl): AS4-12.

11 Zwarenstein M, Bryant W. Interventions to improve collaboration between nurses and doctors. In: Bero L, Grilli R, Grimshaw J, Oxman A, Zwarenstein M, eds. Cochrane Collaboration on effective professional practice module of the Cochrane database of systematic reviews. In: Cochrane Collaboration. Cochrane Library. Issue 2. Oxford: Update Software, 2000.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Malina Ioanas
Autor: