Asistenta medicala sigura: suntem pregatiti pentru aceasta?

Cu opt luni în urma, cind BMJ a facut anuntul pentru cererea de articole pe tema erorilor medicale, nu banuiam ca lucrurile se vor schimba atit de mult.

Publicatia Bristol Inquiry, din Marea Britanie, a desfasurat o campanie extrem de activa de informare a publicului asupra a ceea ce reprezinta astazi siguranta pacientului.1 Pe de alta parte, recenta publicare a raportului "A gresi este omenesc", de catre Institute of Medicine of The National Academy of Sciences (Institutul de medicina al Academiei Nationale de Stiinte) din Statele Unite2 a avut un impact extraordinar în mass media, generind si reactii imediate din partea Presedintelui si a Congresului.3

"Miscarea" de prevenire a erorii medicale a cunoscut, astfel, o dezvoltare intensa în ultima perioada. Asa cum reiese si din prezentul articol, s-au produs multe schimbari chiar si în modul nostru de percepere a subiectului dezbatut. Pentru medicii practicieni, unele dintre ideile si solutiile descrise in articol ar putea parea dezagreabile sau, cel putin, incomode. Credem, totusi, ca ele vor avea rasunet în special în rindul celor care sunt realmente preocupati de siguranta actului medical pe care îl presteaza. In realitate, fiecare medic a avut parte de acea experienta neplacuta, denumita de Wu "a doua victima", adica o eroare medicala care a declansat inevitabilul sentiment de culpabilitate si remuscarile de rigoare ale medicului.4 Mai mult, asa cum afirma Helmreich, medicii, ca si pilotii, au tendinta sa-si supraestimeze capacitatea de a desfasura o activitate fara greseli, în conditii de oboseala, presiune, teama.5

O parte din solutiile oferite sunt la fel de simple ca si aceea de a-i învata pe medicii din serviciul de urgente sa interpreteze o radiografie;6 altele sunt ceva mai elaborate.7 Noua lume a automatizarii, descrisa de Bates si Gaba, pare din ce în ce mai aproape,8,9 iar medicina va intra si ea în aceasta era a computerului, desi fiecare noua tehnologie se asociaza, inevitabil, cu noi forme de eroare. Putem spera acum ca, în sfirsit, reteta scrisa de mina îsi traieste ultimele zile; iar fisa medicala, acest dinozaur al medicinei, va fi, în sfirsit, înlocuita de un sistem mai functional.

Dar, asa cum ne avertizeaza autorii articolului, schimbarile fundamentale, cu impact major asupra sigurantei pacientului, sunt mult mai complicate decit simpla introducere a unei noi tehnologii. Este clar ca nu exista solutii rapide. Trebuie sa reanalizam totul si sa reproiectam toate sistemele, pentru a le face mai putin vulnerabile fata de eroarea umana.10,11 Se impun schimbari atit în plan tehnic, cit si cultural. A crea o cultura a sigurantei impune remodelarea atributiilor si procedurilor, dar si a conditiilor de lucru: ore de munca, program, norma; cum ne adaptam la fiecare dintre ele; si, poate cel mai important, cum participa fiecare membru al echipei de asistenta medicala la garantarea sigurantei actului medical.

Am învatat, deja, suficiente lucruri din experientele anterioare de diminuare a erorii la nivelul organizatiilor de asistenta medicala. Mai întii, am identificat un imens rezervor de creativitate si motivatie în rindul personalului medical. Atunci cind li se ofera posibilitatea de a da o mina de ajutor, cind sunt depasite sentimentele de jena sau frustare, cu totii-medici, asistente, farmacisti-colaboreaza activ pentru ameliorarea sigurantei si implementarea conduitei optime.

In al doilea rind, ne-am dat seama ca un rol esential îl are liderul, cel care este indrituit sa stimuleze initiativa de ameliorare a calitatii actului medical. In absenta angajarii active a liderilor organizatiilor profesionale, eforturile se vor fragmenta, iar rezultatele vor fi derizorii. Este nevoie de un lider eficient la toate nivelurile. Daca "vedetele" locale-medic, farmacist sau asistenta-pot stimula, cu entuziasmul lor, persoanele din jur, o reforma serioasa implica sustinere si coordonare din partea liderilor ce trebuie sa prezinte un program coerent, în care promovarea sigurantei sa fie unul dintre scopurile majore. Asa cum sustine Reinertsen, ideea ar fi ca fiecare manager sa se simta responsabil de orice eroare survenita în departamentul sau.12

In al treilea rind, am constatat ca eroarea medicala nu este datorata în exclusivitate incompetentei. Se pare ca, desi mai avem destule de învatat despre cum sa facem sistemul mai sigur, stim deja mult mai multe lucruri fata de cite punem, efectiv, în practica. Intr-adevar, sunt frecvent ignorate gesturile simple, precum dozarea medicamentelor, marcarea partii corecte în cazul operatiilor pe organe pereche sau prezenta farmacistilor si a medicilor de urgenta, 24 de ore din 24. Profesia medicala refuza sa accepte o realitate recunoscuta deja de alte activitati: o prestatie sigura este incompatibila cu lipsa de somn, cu turele duble sau triple ori cu atributiile simultane multiple. Recunoasterea acestor evidente este primul pas spre declansarea imediata a unei schimbari benefice pentru siguranta pacientului.

Mobilizarea tuturor resurselor pentru promovarea prioritara a sigurantei actului medical ar putea avea rezultate spectaculoase în urmatorii ani. Principalele probleme sunt atitudini culturale: culpabilitatea si blamarea. Depasirea lor si construirea unui nou sistem cultural vor fi extrem de dificile. Cu atit mai mult, cu cit publicul contemporan, avizat prin intermediul mass-mediei, este destul de reticent fata de toate aceste eforturi oarecum izolate. Intr-un fel, îndoielile sale nu sunt complet nefondate. De altfel, in nici un alt domeniu aceasta nu s-a realizat decit prin presiuni externe considerabile. In realitate, domeniile sigure sunt controlate extrem de atent. Nenumaratele dovezi de culpa medicala, acumulate în ultimii ani, ofera justificarea necesara pentru luarea unor masuri imediate, oricit ar fi ele de incomode.

Situatia impune urgent o atitudine din partea noastra. Care este solutia cea mai buna si mai rapida? Spitalele si celelalte structuri din sistemul serviciilor de asistenta medicala vor constientiza adecvat problema sigurantei pacientului? Vor fi ele de acord sa faca schimbarile necesare si sa se implice în ameliorarea sigurantei? Putem, oare, sa acceptam ideea ca publicul are dreptul sa cunoasca incidentele medicale, sa ne asumam raspunderea si sa ne modificam conduita, pentru a preveni aceste greseli, în viitor? Din experienta trecuta ar trebui sa învatam ca transparenta este un element cheie în astfel de situatii. Atit siguranta pacientului, cit si satisfactia personalului medical presupun un mediu deschis si fara constringeri, în care informatia circula liber, iar responsabilitatea este înteleasa clar de toata lumea.

Suntem pregatiti, oare, pentru schimbare? Sau vom amina pina cind împrejurarile ne vor forta, la propriu, sa reactionam intr-un anumit fel? Desi "cursa" pentru ameliorarea sigurantei pacientului abia a început, se pare ca rabdarea publicului este pe cale sa se epuizeze. Practic, el cere niste promisiuni aparent rezonabile din partea noastra, dar, în realitate, este nevoie de mai mult decit atit: sa promitem ca pacientii nu vor avea de suferit de pe urma asistentei medicale cu intentie curativa. Intr-adevar, le datoram acest lucru, iar promisiunea este deja facuta.

Safe health care: are we up to it?
We have to be
BMJ 2000;320:725-6

Lucian L Leape ajunct professor of health policy
Harvard School of Public Health, Harvard University, Boston, MA 02115, USA
Donald M Berwick chief executive officer
Institute for Healthcare Improvement, Boston, MA 02215, USA


Bibliografie


1 www.bristol-inquiry.org.uk/brisphase2.htm; accessed 6 March 2000.

2 Kohn LT, Corrigan JM, Donaldson MS, eds. To err is human. Building a safer health system. Washington, DC: National Academy Press, 1999.

3 Charatan F. Clinton acts to reduce medical mistakes. BMJ 2000;320:597.

4 Wu A. Medical error: the second victim. BMJ 2000;320:726-7.

5 Helmreich RL. On error management: lessons from aviation. BMJ 2000; 320:781-5.

6 Espinosa JA, Nolan TW. Reducing errors made by emergency physicians in interpreting radiographs: longitudinal study. BMJ 2000;320:737-40.

7 Nightingale PG, Adu D, Richards NT, Peters M. Implementation of rules based computerised bedside prescribing and administration: interven tion study. BMJ 2000;320:750-3.

8 Bates DW. Using information technology to reduce rates of medication errors in hospitals. BMJ 2000;320:788-91.

9 Gaba DM. Anaesthesiology as a model for patient safety in health care. BMJ 2000;320:785-8.

10 Reason J. Human error: models and management. BMJ 2000;320: 768-70.

11 Nolan TW. System changes to improve patient safety. BMJ 2000;320: 771-3.

12 Reinertsen JL. Let's talk about error. BMJ 2000;320:730.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Malina Ioanas
Autor: