Sinteza periodica - Conduita în uveita cronica

Pentru multi, uveita este o tulburare acuta care se vindeca dupa tratamentul cu corticosteroizi topici. Daca acest lucru poate fi adevarat pentru uveita acuta, multe forme ale bolii sunt, prin natura lor, cronice, si necesita, adesea, un tratament continuu.

Uveita este anterioara, posterioara sau mixta si poate implica o morbiditate oculara considerabila. Dintre oamenii în vârsta de peste 65 de ani, inregistrati legal drept nevazatori, 10% au vederea compromisa datorita uveitei si complicatiilor sale - procent foarte asemanator cu cel al bolnavilor afectati de retinopatie diabetica.1,2 Dat fiind faptul ca uveita este o afectiune mai putin intilnita decit diabetul (de aproximativ 250 de ori mai rara), acest lucru poate fi un indicator al severitatii tulburarilor ce pot sa apara. Articolul de fata prezinta conduita în uveita cronica, inclusiv diagnosticul sau si diagnosticul diferential, indicatiile pentru orice tip de tratament si conduita în caz de complicatii.

Tipuri de boala

Uveita cronica cuprinde un grup heterogen de boli, dintre care multe sunt de origine idiopatica.3 Bolile sistemice, printre care sarcoidoza si sindromul Behcet, se pot asocia fie cu uveita acuta, fie cu uveita cronica.

Idei principale

Inflamatia intraoculara are cauze variate si poate fi acuta sau cronica

In ambele cazuri, procesul inflamator fie este localizat evident, la nivelul ochiului, fie constituie o componenta a unei boli sistemice, cum ar fi sarcoidoza ori boala Behçet

Inflamatia se poate produce în orice zona a ochiului - anterioara, posterioara sau în ambele -, iar pierderea vederii este posibila în oricare dintre tipuri

Tratamentul depinde de localizarea si severitatea inflamatiei si se bazeaza pe administrarea medicamentelor sistemice rezervate pentru boala care pune în pericol vederea

Complicatiile sunt frecvente si includ cataracta, glaucomul, edemul macular - toate acestea putând diminua vederea

Uveita cronica se diferentiaza de uveita anterioara acuta recurenta prin ritmul de progresie4 si este definita ca acea forma acuta care persista mai mult de trei luni. Uveita cronica este asociata cu o incidenta crescuta a complicatiilor ce pun în pericol vederea, cum ar fi cataracta, edemul macular si, cel mai important, glaucomul, care poate produce pierderea definitiva a vederii.

Diagnostic diferential

Uveita cronica poate fi clasificata, din punct de vedere anatomic, drept anterioara, intermediara, posterioara sau panuveita. In caseta 1 sunt enumerate cauzele frecvente ale uveitei cronice si sunt prezentate principalele elemente clinice utile pentru diferentierea fiecarui tip în parte. Diagnosticul etiologic al uveitei cronice se bazeaza pe: anamneza pacientului, semnele clinice si consultul general, combinate cu rezultatele câtorva analize speciale.

Uveita cronica anterioara are un debut insidios, este persistenta, asociata cu o incidenta crescuta a complicatiilor care pun în pericol vederea si are un prognostic vizual, pe termen lung, variabil. Este, cel mai adesea, idiopatica, dar poate fi asociata cu boli sistemice, cum ar fi artrita cronica juvenila, boala Behcet si sarcoidoza.

Uveita intermediara este caracterizata prin vedere încetosata si fosfene si variaza ca severitate. Inflamatia consta în celule vitroase asociate cu un grad variabil de edem macular si hipertrofie de disc optic, fara patologie focala de coroida sau de retina.5 Este, adesea, de origine idiopatica, dar poate fi asociata cu scleroza multipla, sarcoidoza, sifilisul, boala Lyme si limfomul ocular.

Uveita posterioara, care are mai multe manifestari clinice, este adesea cronica si poate fi asociata cu multe boli sistemice - printre care sarcoidoza, sifilisul, sindromul Behcet, sindromul Vogt Koyanagi Harada- sau cu sindroamele oculare pure, ca oftalmia simpatica si corioretinopatia.6-9 Este esentiala luarea în considerare a posibilitatii unei cauze infectioase pentru uveita cronica posterioara.

Asocierea cu boli sistemice

In Marea Britanie, sarcoidoza este boala sistemica cea mai frecventa care se manifesta prin uveita cronica. Ea are manifestari oculare proteiforme si poate prezenta un spectru de semne oculare, inclusiv uveita anterioara si posterioara, modificari vasculare retiniene si anomalii de disc optic.7 In Japonia, cea mai frecventa boala sistemica asociata cu uveita cronica este boala Behcet, iar în alte zone din lume poate fi tuberculoza.10

Mai multe sindroame oculare pure produc uveita posterioara. Oftalmia simpatica este o panuveita bilaterala ce apare dupa traumatism penetrant sau interventie chirurgicala intraoculara.8 Cicatricele multiple corioretiniene cu panuveita sugereaza coroidita multifocala, iar recunoasterea corioretinopatiei si a coroidopatiei serpiginoase este importanta, deoarece afectiunile mentionate nu sunt asociate cu o boala sistemica.9

Caseta 1: Cauzele frecvente de uveita cronica si semnele clinice pentru diagnostic diferential
Uveita anterioara
  • Ciclita heterocromica Fuchs
    Uniloculara; uveita de grad scazut variabil; caracteristice precipitatele cheratozice cu extindere dincolo de linia orizontala a meridianului corneei; nu raspunde la corticosteroizi topici; anomalii de iris; fara sinechii; anomalii vitroase
  • Artrita cronica juvenila
    Debut în copilarie; bilaterala; tipic severa; rezistenta la tratament; anticorpi antinucleari prezenti, factor reumatoid absent
  • Sarcoidoza
    Unilaterala sau bilaterala; inflamatie de grad scazut, persistenta; noduli la nivelul irisului
  • Keratouveita herpetica
    Unilaterala; atrofie sectoriala de iris; anomalii corneene; presiune intraoculara crescuta
  • Uveita cronica anterioara idiopatica
    Unilaterala sau bilaterala; severa; rezistenta la tratament; idiopatica; rata crescuta a complicatiilor
  • Sindroame subiacente uveitei
    Infiltrarea irisului; hipopion; raspuns diminuat la tratament; presiune intraoculara crescuta

Uveita intermediara

  • Uveita intermediara si pars planitis
    Reactie variabila a camerei anterioare; uneori, debut acut; celule vitroase, conglomerate neregulate în corpul vitros; fara patologie retiniana sau de coroida; edem macular, hipertrofie de disc optic, edem retinian; neovascularizatie periferica

Uveita posterioara

Infectioasa

  • Sifilis
    Serologie pozitiva pentru sifilis; implicare a discului optic; modificari ale lichidului cerebrospinal; semne si simptome sistemice
  • Tuberculoza
    Factori de risc crescut - infectie cu HIV, malnutritie, imunosupresie; coroidita multifocala; boala sistemica
  • Boala Lyme
    Istoric de expunere; artropatie si neuropatie craniana; implicarea discului optic; serologie pozitiva; modificari ale lichidului cerebrospinal
  • Fungica
    Factori de risc crescut - utilizare ilegala de droguri intravenoase, catetere venoase centrale, boli majore; adesea, debut tardiv dupa boli sistemice grave sau sepsis
  • Virala
    Factori de risc crescut - infectie cu HIV, imunosupresie, retinita cu cytomegalovirus, cea mai frecventa la pacientii cu SIDA; retinita herpetica (virus varicelo-zosterian sau herpes simplex), cea mai frecventa la alte grupuri
  • Parazitara
    Toxocariaza oculara produce panuveita cronica unilaterala asociata cu leziuni tumorale granulomatoase ale fundului de ochi (toxoplasmoza oculara produce, de obicei, retinocoroidita acuta)

Sistemica

  • Sindromul Vogt Koyanagi Harada
    Prodrom neurologic; pierdere accentuata a vederii; disc optic hipertrofic, roz, neobisnuit; leziuni multiple de coroida; dezlipire exudativa de retina; debut tardiv de polimiozita si vitiligo
  • Boala Behcet
    Predispozitie rasiala; retinita obstructiva progresiva florida, vasculita si panuveita severa; hipopion; ulcere bucale si genitale; vasculita sistemica
  • Sarcoidoza
    Unilaterala sau bilaterala; vasculita retiniana; implicarea discului optic; coroidita

Endogena

  • Coroidopatia
    La vârstnici; panuveita; discrete punctatii cu leziuni albe, nepigmentate, ale coroidei, tipic la polul nazal si posterior; edem macular si hipertrofie de disc; HLA-29 pozitiv
  • Coroidopatia serpiginoasa
    Evolutie implacabila; media aparent neafectata; leziuni lent progresive, pigmentare corioretiniana; localizare peripapilara; exacerbare acuta
  • Coroidita multifocala cu panuveita
    Multiple cicatrice punctate corioretiniene fundice; panuveita variabila
  • Oftalmia simpatica
    Istoric de traumatism sau interventie chirurgicala; panuveita bilaterala; leziuni corioretiniene; dezlipire de retina seroasa

Cauze subiacente

  • Limfom
    Infiltrare vitroasa sau retiniana; raspuns diminuat la tratament

Limfomul intraocular se poate manifesta ca uveita cronica la pacientii vârstnici, în special atunci cind exista vitrita sau tulburari vitroase si raspuns diminuat la tratament. Si tumorile intraoculare, mai ales retinoblastomul, la copii, se pot manifesta, uneori, în aceasta maniera.

Investigatii

Singurele investigatii care ar trebui efectuate la toti pacientii cu uveita cronica sunt radiografia de torace, enzima de conversie a angiotensinei si serologia pentru sifilis, deoarece rezultatele respectivelor analize pot influenta semnificativ conduita terapeutica pe termen lung. Screeningul printr-un set larg de investigatii are beneficii reduse, în timp ce anamneza efectuata cu atentie, împreuna cu examinarea clinica, sunt mult mai importante. Caseta 2 enumera investigatiile importante si indicatiile lor. La pacientii cu boala aparent idiopatica nu va fi omisa posibilitatea decelarii unei etiologii. Simptomele sau semnele noi, cum ar fi artralgia sau eritemul nodos, trebuie sa îndrepte cu promptitudine spre investigatii suplimentare.

Conduita terapeutica în uveita cronica

Pacientii sunt urmariti cu regularitate, pentru a determina activitatea bolii, complicatiile oculare si efectele adverse ale tratamentului. Exista multe cauze de reducere a vederii, la pacientii respectivi, si nu toate necesita suplimentarea tratamentului antiinflamator. Schema de urmarire este individualizata, in conformitate cu etiologia uveitei si cu activitatea sa, cu gradul în care ameninta vederea si cu tipul de tratament necesar.

Indicatii de tratament

Infectiile specifice care produc uveita cronica, cum ar fi sifilisul, boala Lyme si retinita virala, sunt tratate printr-o medicatie antimicrobiana adecvata si prin utilizarea judicioasa a corticosteroizilor. Edemul macular reprezinta indicatia terapeutica cea mai frecventa. Tratamentul este indicat, de regula, in situatiile in care acuitatea vizuala a scazut la mai mult de 6/12 sau daca pacientul prezinta tulburari de vedere. La pacientii cu edem macular de lunga durata si vedere diminuata ori în cazurile în care nu este posibila determinarea cu usurinta a cauzei pierderii vederii, se indica, de obicei, un tratament de proba imunosupresiv, pentru a stabili daca pierderea vederii este sau nu reversibila. Multi pacienti cu uveita cronica unilaterala pot fi tratati cu corticosteroizi topici, pentru uveita anterioara si cu corticosteroizi perioculari, pentru edemul macular si pierderea vederii. Pacientii care si-au pastrat vederea la un singur ochi vor fi tratati agresiv, pentru a vindeca inflamatia si a conserva functia vizuala.

Tratamentul topic

Corticosteroizii pe termen lung reprezinta tratamentul de baza pentru uveita anterioara cronica. Utilizarea regulata a midriaticelor asigura mentinerea pupilei relativ dilatata si limiteaza formarea de sinechii, care pot duce la aparitia precoce a cataractei si la cresterea presiunii intraoculare.

Corticosteroizii perioculari

Corticosteroizii perioculari pot fi administrati prin abord posterior subtendinos sau prin planseul orbitar.11 Ei sunt contraindicati la pacientii cu istoric de glaucom ori de crestere a presiunii intraoculare induse de corticosteroizi. Daca se obtine un raspuns pozitiv, injectiile ulterioare pot fi administrate numai la nevoie. Corticosteroizii periorbitari pot fi utilizati fara riscuri la toate grupele de virsta, dar la copiii mici este nevoie, uneori, de sedare sau de anestezie generala, înainte de injectare. In anumite cazuri, cum ar fi, de pilda, la copii, în timpul sarcinii si la pacientii cu diabet sau cu boli psihiatrice, este posibila indicarea tratamentului bilateral periorbitar în locul corticosteroizilor sistemici.

Caseta 2: Investigatii utile in uveita cronica

Radiografia de torace - Diagnosticul tuberculozei, sarcoidozei, limfomului, carcinomului pulmonar

Serologia pentru sifilis - Diagnosticul sifilisului

HLA-A29 - Diagnosticul corioretinopatiei

Testul Mantoux - Raspunsul anergic, în ciuda vaccinarii BCG anterioare, este semnificativ pentru sarcoidoza. Un raspuns intens pozitiv, fara vaccinare anterioara, sugereaza expunerea la tuberculoza

Serologia HIV - Daca pacientul al carui status sau tablou clinic cu risc crescut sugereaza uveita legata de HIV, cum ar fi, de pilda, în cazul retinitei cu cytomegalovirus

Serologia pentru boala Lyme - Daca pacientul provine din zone endemice sau are istoric de expunere si simptome sugestive

Anticorpi antinucleari - Daca tabloul clinic sugereaza artrita cronica juvenila

Biopsii apoase sau vitroase - Diagnostic de endoftalmie infectioasa si limfom intraocular

Esecul tratamentului la pacientii cu uveita cronica unilaterala va fi evaluat cu atentie, deoarece terapia ulterioara impune utilizarea medicamentelor sistemice. Riscurile si beneficiile tratamentului sistemic pe termen lung, cu corticosteroizi si alte medicamente pentru boala unioculara, vor fi evaluate cu grija si discutate cu pacientul.

Corticosteroizii sistemici

Corticosteroizii reprezinta principalul tratament sistemic pentru pacientii cu uveita cronica, iar indicatia terapeutica uzuala este prezenta edemului macular si a acuitatii vizuale la cote situate sub 6/12.12,13 Pacientii trebuie tratati cu doze adecvate, pentru a stabili daca edemul macular este sau nu reversibil. Asadar, vor fi utilizate dozele terapeutice maxime (1,0-1,5 mg/kg/zi de prednison sau prednisolon), timp de doua sau trei saptamini. Daca nu exista raspuns la dozele mentionate, poate fi luata în considerare adaugarea unui agent de a doua linie, cum ar fi ciclosporina (sau azatioprina ori mycofenolatul, la pacientii virstnici), pentru urmatoarele patru-sase saptamini. La copii, dozele vor fi adaptate in mod corespunzator.

Caseta 3 : Complicatiile uveitei cronice si tratamentul lor
Edemul macular
  • Steroizi perioculari
  • Steroizi sistemici
  • Medicamente imunosupresoare

Cataracta

  • Interventie chirurgicala, dupa tratarea uveitei timp de trei luni, preoperator
  • Acoperire perioperatorie cu corticosteroizi
  • Lentile intraoculare, la majoritatea pacientilor

Glaucom

  • Conduita depinde de tipul afectiunii
    Medicamente topice
    Tratament pe termen scurt cu inhibitori de anhidraza carbonica sistemici
    Interventie chirurgicala

Sinechia

  • Diminuare prin midriatice administrate regulat

Keratopatia în banda

  • Formare de chelati cu EDTA
  • Laser Excimer
Opacitati vitroase
  • Observare
  • Uneori, cure scurte de corticosteroizi
  • Vitrectomia, rareori necesara

Hemoragia vitroasa

  • Observare
  • Excluderea, drept cauza, a vaselor de neoformatie si a rupturii de retina

Neovascularizatie retiniana

  • Tratamentul uveitei
  • Fotocoagulare cu laser, daca este prezenta ischemia

Neovascularizatie subretiniana

  • Observare
  • Fotocoagulare cu laser
  • Interferon a
  • Membranectomie chirurgicala

Dezlipirea de retina

  • Se stabileste daca este exudativa, prin dehiscenta sau tractiune
  • Interventia chirurgicala implica, de obicei, vitrectomia
  • Acoperire perioperatorie cu corticosteroizi

Daca exista raspuns la corticosteroizi, doza este scazuta cu 5 mg pe saptamina, pina ce se ajunge la doza minima ce mentine functia vizuala. Daca doza este 15 mg/zi, nu este necesara, de obicei, adaugarea unui al doilea agent, dar in cazul in care apar recaderi frecvente la doza de întretinere, poate fi indicat un al doilea medicament. Aceasta categorie de pacienti necesita, de regula, tratament corticosteroid de întretinere, facindu-se periodic tentative de diminuare a dozei. Toti pacientii care primesc corticosteroizi sistemici vor fi reexaminati la anumite intervale de timp, pentru evaluarea eventualelor efecte adverse, în particular cele legate de diabet, hipertensiune si osteoporoza.

Alte terapii sistemice imunosupresive

In situatiile in care reapare edemul macular, iar acuitatea vizuala scade dupa administrarea unor doze prea mari de corticosteroizi (15 mg/zi de prednisolon) este necesar un al doilea agent terapeutic pentru a controla inflamatia. Ciclosporina este medicamentul de electie pentru majoritatea pacientilor in virsta de peste 50 de ani.12,13 Hipertensiunea si disfunctia renala reprezinta efectele secundare cel mai frecvent intilnite, ce limiteaza utilizarea ciclosporinei, dar care dispar, de obicei, odata cu oprirea medicamentului.

In cazul pacientilor care necesita terapie imunosupresiva sumplimentara pot fi luate în considerare o serie de alte medicamente, atunci când ciclosporina nu este adecvata sau tolerata. Azatioprina, metotrexatul si, mai rar, ciclofosfamida sunt cel mai des utilizate, dar fiecare dintre ele se asociaza cu efecte adverse si complicatii grave.14 Au fost folositi si alti agenti, cum sunt mycofenolatul, tacrolimusul si anticorpii monoclonali Tac umanizati.15,16,17 Decizia de a începe medicatia cu imunosupresoare presupune o raspundere pe termen lung, atât din partea medicului, cât si a pacientului, intrucit tratamentul dureaza, foarte probabil, minimum sase luni, fiind, cel mai adesea, mai lung.

Complicatiile uveitei cronice

Complicatiile uveitei cronice apar adesea si pot sa duca la deteriorarea grava a vederii. Caseta 3 enumera complicatiile frecvente si prezinta principiile de tratament.

Edemul macular poate sa complice orice tip de uveita si sa produca o pierdere semnificativa a vederii.

Cataracta este frecventa în uveita cronica si în tratamentul ei cu corticosteroizi. Tehnicile chirurgicale pentru cataracta si conduita perioperatorie s-au îmbunatatit mult, iar majoritatea pacientilor cu uveita cronica sunt propusi, in prezent, pentru implant de cristalin si au o evolutie satisfacatoare.18

Glaucomul este complicatia care se depisteaza cel mai greu si are mai multe cauze.19 Tratamentul medical cu agenti topici, de tipul b-blocantilor, controleaza cresterea presiunii intraoculare la majoritatea pacientilor. Unii bolnavi necesita si inhibitori de anhidraza carbonica, în timp ce interventia chirurgicala este rezervata celor care prezinta o pierdere progresiva a vederii sau presiune intraoculara necontrolabila.

Interventia chirurgicala

Operatia poate fi necesara pentru complicatii de tipul cataractei, glaucomului si tulburarilor vitroase si retiniene, dar, cu exceptia situatiilor de urgenta, trebuie avuta în vedere numai dupa tratarea uveitei, in mod ideal, timp de minimum trei luni. Chirurgia intraoculara (îndepartarea cataractei, vitrectomia, chirurgia dezlipirii de retina) este realizata sub acoperire cu corticosteroizi sistemici, pentru a preveni recaderile de uveita. Indepartarea corpului vitros (vitrectomia) este utila atunci când exista o opacifiere semnificativa, dar poate îmbunatati si evolutia bolii, mai ales la pacientii tineri.

Proteze vizuale

Când pacientii îsi pierd vederea permanent datorita complicatiilor uveitei, multi pot fi ajutati prin folosirea protezelor pentru vederea diminuata.20 Sunt disponibile variate proteze, acestea putând fi utilizate pentru vederea de aproape si pentru cea la distanta. Cu sprijinul lor, multi pacienti sunt capabili sa-si continue munca si sa-si pastreze independenta. Aceasta categorie de bolnavi beneficiaza si de consiliere, precum si de centrele de recuperare pentru cei cu handicap vizual.

Perspective

Aplicatiile tehnicilor de biologie moleculara, cum ar fi, de exemplu, reactia de polimerizare în lant, la lichidele oculare si la tesuturile pacientilor cu uveita cronica, vor putea, probabil, sa îmbunatateasca întelegerea patogeniei uveitei si vor face posibila obtinerea unor tratamente mai selective. Sistemele de eliberare locala a medicamentelor sunt în curs de elaborare - fiind similare celor utilizate pentru eliberarea de ganciclovir în ochi pentru retinita cu cytomegalovirus - ceea ce va facilita tratamentul local, evitindu-se efectele adverse sistemice.21,22

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Regular review
Management of chronic uveitis
BMJ 2000;320:555-8

Department of Ophthalmology, St Vincent's Hospital, Sydney, NSW, Australia
Peter J McCluskey consultant ophthalmologist
Whipp's Cross Hospital, London Hamish
MA Towler consultant ophthalmologist
Department of Clinical Ophthalmology, Institute of Ophthalmology, Moorfields Eye Hospital, London EC1V 2PD
Susan Lightman professor of clinical ophthalmology
Correspondence to: S Lightman s.lightman@ucl.ac.uk

Bibliografie

1 Nussenblatt RB. National Institutes of Health. Report of the National Advisory Eye Council support for visual research. Washington DC: US Department of Health, Education and Welfare, 1976.

2 Rothova A, Suttorp-van Schulten MS, Frits Treffers W, Kijlstra A. Causes and frequency of blindness in patients with intraocular inflammatory disease. Br J Ophthalmol 1996;80:332-6.

3 Weiner A, Ben Ezra D. Clinical patterns and associated conditions in chronic uveitis. Am J Ophthalmol 1991;112:151-8.

4 Wakefield D, Montanaro A, McCluskey P. Acute anterior uveitis and HLA-B27. Surv Ophthalmol 1991;36:223-32.

5 Boke W. Clinical picture of intermediate uveitis. Dev Ophthalmol 1992;23: 20-7.

6 Forrester JV. Endogenous posterior uveitis. Br J Ophthalmol 1990;74:620-3.

7 Jabs DA, Johns CJ. Ocular involvement in chronic sarcoidosis. Am J Ophthalmol 1986;102:297-301.

8 Towler HM, Lightman S. Sympathetic ophthalmia. Int Ophthalmol Clin 1995;35:31-42.

9 Priem H, Oosterhuis JA. Birdshot chorioretinopathy: clinical characteristics and evolution. Br J Ophthalmol 1988;72:646-59.

10 Bouza E, Merino P, Munoz P, Sanchez-Carrillo C, Yanez J, Cortes C. Ocular tuberculosis. A prospective study in a general hospital. Medicine (Baltimore) 1997;76:53-61.

11 Riordan-Eva P, Lightman S. Orbital floor steroid injections in the treatment of uveitis. Eye 1994;8:66-9.

12 Lightman S. Use of steroids and immunosuppressive drugs in the management of posterior uveitis. Eye 1991;5:294-8.

13 Hemady R, Tauber J, Foster CS. Immunosuppressive drugs in immune and inflammatory ocular disease. Surv Ophthalmol 1991;35:369-85.

14 Shah SS, Lowder CY, Schmitt MA, Wilke WS, Kosmorsky GS, Meisler DM, et al. Low dose methotrexate therapy for ocular inflammatory disease. Ophthalmology 1992;99:1419-23.

15 Larkin G, Lightman S. Mycophenolate mofetil. A useful immunosuppressive in inflammatory eye disease. Ophthalmology 1999;106:370-4.

16 Nussenblatt RB, Fortin E, Schiffman R, Rizzo L, Smith J, Van Veldhuisen P, et al. Treatment of noninfectious intermediate and posterior uveitis with the humanized anti-Tac mAb: a phase I/II clinical trial. Proc Natl AcadSci U S A 1999;96:7462-6.

17 Nussenblatt RB, Gery I, Weiner HL, Ferris FL, Shiloach J, Remaley N, et al. Treatment of uveitis by oral administration of retinal antigens: results of a phase I/II randomized masked trial. Am J Ophthalmol 1997;123:583-92.

18 Okhravi N, Lightman SL, Towler HM. Assessment of visual outcome after cataract surgery in patients with uveitis. Ophthalmology 1999;106:710-22.

19 Towler HMA, Bates AK, Broadway DC, Lightman S. Primary trabeculaectomy with 5-fluorouracil for glaucoma secondary to uveitis. Ocular Immunol Inflamm 1995;3:163-70.

20 Suttorp-Schulten MS, Rothova A. The possible impact of uveitis in blindness: a literature survey. Br J Ophthalmol 1996;80:844-8.

21 Jaffe GJ, Yang CS, Wang XC, Cousins SW, Gallemore RP, Ashton P. Intravitreal sustained-release cyclosporine in the treatment of experimental uveitis. Ophthalmology 1998;105:46-56.

22 Enyedi LB, Pearson PA, Ashton P, Jaffe GJ. An intravitreal device providing sustained release of cyclosporine and dexamethasone. Curr Eye Res 1996;15:549-57.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Rodica Chirculescu
Autor: