Extrase din "Clinical Evidence" - Sindromul de oboseala cronica

Notiuni de baza

Definitie: Sindromul de oboseala cronica este caracterizat printr-o stare de epuizare severa si disabilitanta si prin alte simptome, cum sunt: durerile musculoscheletale, perturbarea somnului, capacitatea diminuata de concentrare si cefaleea.

Drept criterii operationale de cercetare au fost elaborate doua definitii ale sindromului de oboseala cronica, utilizate pe scara larga (una, elaborata la US Centers for Disease Control and Prevention1 (Centrele americane pentru controlul si prevenirea bolilor) si alta, la Oxford2 - vezi tabelul). Între definitiile sindromului de oboseala cronica exista doua diferente importante. Criteriile britanice insista asupra prezentei oboselii cronice pentru definirea sindromului; criteriile americane impun obligativitatea manifestarii unor afectari fizice severe, care reflecta convingerea ca sindromul de oboseala cronica are o patogeneza imunologica sau infectioasa latenta.

Interventii

Beneficii:
Exercitii fizice
Terapia comportamentala cognitiva

Eficienta necunoscuta:
Corticosteroizi
Medicatie antidepresiva
Suplimente nutritionale
Administrarea orala de NADH (nicotinamida adenil dinucleotid)

Probabilitate mica de a avea eficienta:
Imunoterapia

Probabilitate de a fi ineficient sau chiar daunator:
Odihna prelungita

Incidenta/prevalenta: Studii comunitare si de asistenta medicala primara au raportat ca prevalenta sindromului de oboseala cronica ar fi de 0,2-2,6%, în functie de criteriile utilizate pentru definirea sa.3,4 Studii populationale sistematice au descoperit incidente diferite ale sindromului de oboseala cronica, la persoane cu un statut socio-economic diferit si în toate grupurile etnice.4,5 Sexul feminin este singurul factor de risc demografic (risc relativ: 1,3 - 1,7, în functie de criteriile de diagnostic utilizate).6

Criterii de diagnosticare a sindromului de oboseala cronica

Centrele pentru controlul bolilor, 19941

Oxford2

Criterii de diagnostic

Oboseala evaluata clinic, inexplicabila medical, cu o durata de cel putin sase luni si care:

  • este aparuta recent
  • nu este rezultatul eforturilor fizice
  • nu este substantial ameliorata prin odihna
  • este însotita de o reducere substantiala a nivelurilor de activitate anterioare

Oboseala severa împiedicând activitatea pe o durata de cel putin sase luni si care:

  • afecteaza functionalitatea fizica si mentala
  • a fost prezenta pentru mai mult de 50% din perioada de timp

Aparitia a patru sau mai multe dintre urmatoarele simptome:

  • deteriorarea memoriei subiective
  • ganglioni limfatici moi
  • dureri musculare
  • dureri articulare
  • cefalee
  • somn neodihnitor
  • stare de rau în urma efectuarii exercitiilor fizice (cu durata >24 de ore)

Mai pot fi prezente si alte simptome, în mod particular mialgii si perturbarea somnului sau a dispozitiei

Criterii de excludere

Boala activa nerezolvata sau suspicionata, putând fi, probabil, cauza oboselii

Boala activa nerezolvata sau suspicionata, putând fi, probabil, cauza oboselii

Depresie psihotica, melancolica sau tulburare de afectivitate bipolara (dar nu o depresie majora necomplicata)

Depresie psihotica, melancolica sau tulburare de afectivitate bipolara (dar nu o depresie majora necomplicata)

Dezordini psihotice

Dezordini psihotice

Dementa

Dementa

Anorexie sau bulimie nervoasa

Anorexie sau bulimie nervoasa

Starea de sevraj dupa alcool sau alte substante

 

Obezitate severa

 

Etiologie: Cauza sindromului de oboseala cronica este în curs de elucidare.

Prognostic: Studiile de prognoza referitoare la sindromul de oboseala cronica s-au concentrat asupra persoanelor ce s-au adresat clinicilor medicale de specialitate, persoane care, se pare, aveau de mult timp respectiva afectiune, starea lor generala fiind, evident, mai alterata. Copiii cu sindrom de oboseala cronica par sa aiba o evolutie notabil mai buna: 54-94% din ei au prezentat o îmbunatatire evidenta a starii de sanatate (semnalata dupa o urmarire de pâna la sase ani). La adulti, doar la 20-50% s-a observat o anume ameliorare a bolii pe termen mediu si numai 6% au revenit la nivelul de activitate premorbid.7 În ciuda ponderii considerabile a morbiditatii asociate cu sindromul de oboseala cronica, nu exista probe concludente referitoare la o rata crescuta a mortalitatii asociate. Evolutia afectiunii este influentata de prezenta disturbarilor psihiatrice si de parerile diferite, referitoare la cauzele si tratamentul acestui sindrom.7

Scopuri: Sa reduca nivelurile de oboseala si simptomatologia asociata; sa creasca nivelurile de activitate; sa îmbunatateasca calitatea vietii.

Variabile masurate: Severitatea simptomelor si efectele asupra activitatii fizice si a calitatii vietii au fost masurate în diferite moduri, utilizând rezultatele medicale obtinute prin supravegherea de scurta durata a starii generale de sanatate (SF-36); o scala de estimare care masoara limitarea activitatii fizice generata de o sanatate precara; scala Karnofsky, un chestionar modificat, elaborat, initial, pentru estimarea calitatii vietii la persoanele ce urmeaza un tratament chimioterapic pentru boli maligne. S-au mai utilizat: inventarul Beck pentru cuantificarea depresiei;10 profilul impactului bolii, o estimare a influentei simptomelor asupra activitatii sociale si fizice.11 Au fost analizate si severitatea simptomelor si a nivelurilor de activitate raportate chiar de pacientii însisi.

Metode

Clinical Evidence a fost studiata si reevaluata în luna ianuarie, 1999. Toate studiile statistice controlate (SSC) care au întrunit criteriile din Clinical Evidence au facut obiectul unei sinteze. Am observat ca probele pe care trebuie sa se bazeze deciziile clinice erau precare. Chiar si acolo unde existau probe clare, se pare ca existau lipsuri majore în asigurarea serviciilor medicale necesare si a expertizarii (de exemplu, pentru terapiile comportamentale cognitive). De aici am tras concluzia ca pentru multi medici practicieni va fi necesar sa se utilizeze "judecata" clinica asociata cu elemente de specialitate, provenita din zonele de patologie conexe, cum este, de pilda, conduita terapeutica in durerea cronica.

Întrebare:Care sunt efectele tratamentelor?

Optiune: Medicamentele antidepresive

Am obtinut un numar limitat de date din SSC, care au furnizat probe insuficiente în sprijinul utilizarii antidepresivelor la persoanele cu sindrom de oboseala cronica. Totusi, rezultatele cercetarilor sugereaza ca antidepresivele pot fi folositoare pentru tratarea simptomelor asociate, precum depresia, insomnia sau mialgiile.

Beneficii

Nu am gasit nici un studiu sistematic referitor la utilitatea antidepresivelor. Versus placebo: Am descoperit trei SSC. Unul dintre acestea, care a comparat cura terapeutica pe baza de fluoxetina fata de tratamentul cu placebo, la 96 de persoane, nu a descoperit beneficii semnificative in ceea ce priveste evolutia (s-a folosit cuantificarea depresiei, utilizind inventarul Beck si profilul de impact al bolii).12 Intr-un alt studiu, cei 136 de subiecti au fost repartizati în patru grupuri, carora li s-au alocat urmatoarele scheme terapeutice: exercitii plus tratament cu fluoxetina; exercitii plus tratament cu placebo; programari la psihoterapeut pentru a revedea jurnalul de activitate plus tratament cu fluoxetina; programari la psihoterapeut plus tratament cu placebo. Acest studiu nu a descoperit nici o diferenta semnificativa in ceea ce priveste evolutia (nivelul de oboseala), desi a existat o tendinta care indica un anume beneficiu si s-au înregistrat ameliorari modeste în evaluarea depresiei.13 Primul studiu a utilizat un tratament mai scurt si a analizat persoane suferinde de timp indelungat, fapt ce poate explica de ce au fost diferite rezultatele obtinute. Un al treilea studiu a comparat administrarea de inhibitori de monoaminoxidaza si fenelzina cu administrarea de placebo, la 24 de persoane cu sindrom de oboseala cronica, utilizând o scala Karnofsky modificata si alte metode de estimare a evolutiei.14 Studiul mentionat a descoperit si o ameliorare nesemnificativa a evolutiei. Antidepresiv versus antidepresiv: Am identificat un SSC care a comparat rezultatele administrarii de sertralina fata de tratamentul cu clomipramina, la persoane cu sindrom de oboseala cronica, dar absenta grupului tratat cu placebo face dificila tragerea unor concluzii folositoare asupra acestor aspecte.15

Neajunsuri

Un procent de pâna la 15% din participanti s-au retras din tratamentul activ datorita reactiilor adverse ale medicamentelor prescrise.12-15

Comentarii

In unitati medicale de specialitate s-au desfasurat studii clinice ce pot selecta într-un mod activ persoanele la care sindromul in cauza este mai rezistent la tratament.

Optiune: Corticosteroizi

Datele limitate pe care le-am întâlnit în cadrul SSC nu furnizeaza probe suficiente în legatura cu efectele administrarii de corticosteroizi la persoanele cu sindrom de oboseala cronica. Orice beneficiu obtinut în urma administrarii unei doze reduse de corticosteroizi pare a dura foarte putin, iar dozele mai mari sunt asociate cu reactii adverse.

Beneficii

Nu am gasit nici o sinteza sistematica referitoare la aceasta optiune. Versus placebo: Am identificat trei SSC controlate cu placebo, realizate pe loturi de persoane ce sufereau de sindromul de oboseala cronica. Unul dintre ele, un SSC transversal ce urmarea efectul tratamentului cu fludrocortizon asupra unui numar de 20 de subiecti, a apreciat evolutia acestora ca pe o modificare a severitatii simptomelor pe o scala vizuala analoga, precum si statusul functional (utilizând SF-36).16 Studiul nu a descoperit nici o diferenta semnificativa între tratamentul activ si cel cu placebo, probabil din cauza numarului prea mic de participanti. Celelalte doua studii au evaluat efectele administrarii de hidrocortizon. Unul dintre ele a comparat administrarea unei doze de 25-35 mg/zi cu administrarea de placebo la 65 de persoane. S-a descoperit o ameliorare majora pe scala de sanatate a "starii de bine", apreciata de pacientul însusi, în cadrul grupului de tratament. Totusi, alte scale de aceeasi natura, stabilite tot de pacient, nu au aratat beneficii semnificative.17 Cel de-al doilea studiu a utilizat o doza mai redusa de hidrocortizon (5 mg sau 10 mg pe zi), la 32 de persoane, si a descoperit o îmbunatatire pe termen scurt a starii de oboseala. La noua persoane (28%) tratate cu hidrocortizon s-a înregistrat o oarecare îmbunatatire a starii de sanatate, conform scalei de apreciere a gradului de oboseala de catre pacientii însisi, în comparatie cu doar trei (9%) din grupul celor care au luat placebo. Beneficiul s-a atenuat rapid dupa intreruperea tratamentului.18

Neajunsuri

Studiul care a utilizat doze mai mari de hidrocortizon a descoperit ca 12 persoane (40%) ce urmasera un tratament activ au prezentat o supresie corticosuprarenala.17 La cel mult 10% din subiectii celorlalte studii au fost semnalate si efecte adverse minore.16,18

Comentarii

Studiile clinice au folosit criterii diferite de alegere a tratamentului activ. Utilizarea fludrocortizonului, un mineralocorticoid, s-a bazat pe ipoteza ca sindromul de oboseala cronica este asociat cu hipotensiune arteriala mediata neural.19 Folosirea hidrocortizonului în celelalte studii s-a bazat pe probele care au evidentiat activitatea sub cote normale a axei hipotalamus-hipofiza-corticosuprarenale aparuta la unele persoane afectate de sindromul de oboseala cronica.20

Optiune: Exercitii fizice

Cele doua SSC care au analizat acest aspect au descoperit ca un program gradat de exercitii fizice poate îmbunatati substantial atit gradul de oboseala, cit si activitatea fizica a persoanelor.

Beneficii

Nu am gasit nici o sinteza sistematica referitoare la aceasta optiune. Am identificat doar doua SSC. Primul dintre ele compara exercitiul aerobic cu antrenamentele de flexibilitate (interventie de control) la 66 de persoane.21 Programele presupuneau sesiuni individuale, saptamânale, pe parcursul a 12 saptamâni. Grupul de exercitii presupunea un consum energetic maxim de pâna la 60% din consumul de oxigen maxim (VO2 max), repartizat pentru 30 de minute de efort fizic pe zi. Cu ajutorul scalelor proprii de apreciere clinica globala, folosite pentru evaluarea evolutiei, 55% din grupul care facea exercitii aerobice au raportat ca se simt mai bine sau cu mult mai bine decât înainte. În grupul ce practica antrenament de flexibilitate, procentul a fost de numai 27% (P=0,05). Rezultate semnificativ mai bune au fost, de asemenea, semnalate prin masurarea gradului de oboseala fizica si a nivelurilor de functionalitate fizica pe SF-36. La încheierea studiului, grupul care facea antrenament de flexibilitate a trecut la exercitii aerobice si s-a descoperit o îmbunatatire semnificativa a starii de sanatate, comparativ cu momentul initial.

Cel de-al doilea studiu a repartizat aleator 136 de persoane afectate de sindromul de oboseala cronica în unul din urmatoarele patru grupuri: exercitiu fizic plus administrare de fluoxetina; exercitiu fizic plus administrare de placebo; programari la psihoterapeut plus administrare de fluoxetina; programari la psihoterapeut plus administrare de placebo. Grupul care facea exercitii fizice a efectuat gimnastica aerobica de intensitate gradata, timp de 20 de minute, de trei ori pe saptamâna, pâna la un consum energetic de 75% din VO2 max. Exercitiile fizice au fost asociate cu ameliorari semnificative ale starii de oboseala si ale capacitatii functionale de munca. Studiul a fost complicat de o rata înalta de abandon, în special în grupurile care faceau exercitii fizice (37% versus 22%, pentru grupul de pacienti care aveau programari la psihoterapeut), dar diferentele au ramas semnificative dupa intentia de a prelucra datele.

Neajunsuri

În nici un studiu nu au fost semnalate efectele adverse ale practicarii exercitiului fizic, iar noi nu am descoperit nici o proba care sa ateste ca miscarea ar fi daunatoare in cazul persoanelor cu sindrom de oboseala cronica. Totusi, experienta arata ca exacerbarea simptomelor poate avea drept cauza încercarile supraambitioase si exhaustive de a practica exercitii fizice peste posibilitatile reale. Consecintele nedorite ale acestui aspect pot fi diminuate printr-o programare prudenta a sarcinilor si prin informarea bolnavului cu privire la cauza simptomelor ce pot aparea în urma efortului fizic.

Comentarii

Nici unul.

Optiune: Odihna prelungita

Nu am descoperit nici o proba care sa certifice ca odihna prelungita este un tratament eficient pentru pacientii afectati de sindromul de oboseala cronica. Am identificat, în schimb, probe indirecte convingatoare, care sugereaza ca odihna prelungita poate fi chiar daunatoare.

Beneficii

Nu am gasit nici o sinteza sistematica ori SSC referitoare la odihna prelungita.

Neajunsuri

Nu am descoperit probe directe ale efectelor adverse ale odihnei asupra persoanelor afectate de sindromul de oboseala cronica. Totusi, în urma observatiilor, am descoperit probe care sugereaza ca inactivitatea prelungita poate perpetua sau înrautati oboseala si simptomele asociate acesteia, atât la voluntarii sanatosi,22 cât si la persoanele aflate în perioada de recuperare dupa boli virale.23

Comentarii

Nici unul.

Optiune:Suplimente nutritionale

Un singur SSC, si acesta de dimensiuni mici, a descoperit probe limitate privind beneficiile injectiilor cu magneziu. Alte doua SSC de mica amploare au analizat efectele administrarii orale de ulei de primula de seara si au gasit rezultate variate.

Beneficii

Nu am gasit nici o sinteza sistematica privind administrarea de suplimente nutritionale. Magneziu: Am identificat un SSC care compara tratamentul injectabil, intramuscular, cu magneziu, cu administrarea de placebo, pe o perioada de sase luni, la persoane afectate de sindromul de oboseala cronica.24 Studiul a remarcat beneficii importante: la 12/15 din grupul pacientilor tratati s-a ameliorat starea de sanatate, comparativ cu numai 3/17 din grupul pacientilor tratati cu placebo. Ulei de primula de seara: Am identificat doua SSC care comparau administrarea unei doze de 4 g/zi de ulei de primula cu administrarea de placebo, la 63 de persoane cu diagnostic de sindrom de oboseala cronica, aparut dupa o infectie virala.25 La trei luni dupa initierea terapiei, 85% din persoanele ce au urmat tratament activ prezentau ameliorari evidente, comparativ cu 17% din grupul pacientilor care au luat placebo. Totusi, un studiu suplimentar, efectuat pe perioada a trei luni, nu a gasit nici o diferenta majora între administrarea orala de ulei de primula de seara, în doza totala de 4 g/zi si administrarea de placebo la 50 de persoane cu sindrom de oboseala cronica (utilizând criteriile de diagnostic Oxford).26

Neajunsuri

Studiile mentionate nu au semnalat reactii adverse.

Comentarii

Studiile ulterioare nu au sesizat nici o deficienta de magneziu la persoanele cu sindrom de oboseala cronica.27-29 Diferenta dintre rezultatele obtinute in cadrul studiului realizat pe loturi de pacienti carora li s-a administrat ulei de primula, seara, ar putea fi explicata prin selectia pacientilor. Cel de-al doilea studiu a utilizat criterii de diagnostic acceptate în mod curent.26 De asemenea, în timp ce primul studiu a utilizat drept placebo parafina lichida,25 cel de-al doilea a folosit ulei de floarea soarelui, care este tolerat mai bine si este putin probabil sa influenteze în mod advers raspunsul placebo.26

Optiune: Imunoterapia

Patru SSC de mica amploare, in cadrul carora persoanelor cu sindrom de oboseala cronica li s-a administrat IgG, au semnalat numai beneficii reduse si reactii adverse serioase. Alte SSC, ce au utilizat alte forme de imunoterapie nu au identificat nici o dovada a beneficiilor care s-ar obtine comparativ cu tratamentul cu placebo.

Beneficii

Nu am descoperit nici o sinteza sistematica in care sa se analizeze influenta imunoterapiei. IgG: Am descoperit patru SSC care compara efectele administrarii de IgG fata de placebo. În primul dintre ele, unui numar de 30 de pacienti li s-a administrat fie IgG intravenos (1 mg/kg), fie albumina (placebo), la fiecare 30 de zile.30 Dupa sase luni nu s-a gasit nici o diferenta înregistrata prin masurarea gradului de oboseala ori a functionalitatii fizice sau sociale. Un studiu similar a repartizat aleator 49 de pacienti in grupuri de tratament cu trei injectii, fie de IgG intravenos (2 g/kg), fie placebo (o solutie de maltoza).31 Tratamentul a fost administrat lunar. La zece dintre cei 23 de pacienti care au primit imunoglobuline s-a consemnat îmbunatatirea starii de sanatate, conform aprecierilor medicului in ceea ce priveste simptomatologia si inabilitatile. In grupul placebo, o astfel de evolutie a fost evidentiata la numai trei subiecti din 26. Studiile s-au diferentiat prin faptul ca in cel de-al doilea s-a utilizat o doza dubla de IgG si nu a fost nevoie ca participantii sa îndeplineasca criteriile operationale pentru sindromul de oboseala cronica. Totodata, pe parcursul acestui al doilea studiu nu s-a facut nici o evaluare a starii de sanatate a subiectilor, ci s-a asteptat trei luni dupa încheierea lui.31 O incercare ulterioara, a aceluiasi grup, de a reproduce rezultatele, s-a dovedit a fi fara succes.32 Un studiu suplimentar a comparat administrarea de IgG (1g/kg) cu administrarea de placebo, la 71 de adolescenti cu vârste cuprinse între 11 si 18 ani.33 Acestora li s-au administrat trei injectii la intervale de o luna. A existat o diferenta semnificativa între tratamentul activ si grupurile de control în ceea ce priveste rezultatul functional mediu determinat prin considerarea ratificarilor clinice medii din patru zone de activitate ale pacientilor. Totusi, ambele grupe au aratat o îmbunatatire semnificativa fata de momentul initial, continuând cu evaluarea la sase luni dupa tratament. Alte tipuri de imunoterapii: Am gasit un SSC care compara administrarea de interferon alfa cu administrarea de placebo (n=30).34 În acest studiu s-a identificat o îmbunatatire numai în analiza de subgrup. Alte SSC nu au descoperit avantaje semnificative fata de controalele din extractul dializabil de leucocite (într-un design factorial cu terapia comportamentala cognitiva)35 sau terfenadina.36

Neajunsuri

La administrarea de IgG au fost raportate reactii adverse considerabile (acuze gastrointestinale, cefalee, artralgii, cresterea gradului de oboseala). Acestea au aparut la pâna la 82% dintre participantii la studiu. Efectele adverse au fost, de asemenea, notabile si la administrarea de interferon alfa, iar doi dintre subiectii ce au urmat tratament activ au dezvoltat neutropenie.34

Comentarii

Nici unul.

Optiune: Terapia comportamentala cognitiva

O sinteza sistematica a SSC a descoperit ca terapia comportamentala cognitiva, efectuata de terapeuti foarte buni, în centre specializate, reprezinta o interventie eficienta pentru persoanele afectate de sindromul de oboseala cronica. Trebuie tratate simultan doua persoane pentru ca un pacient sa dobindeasca o functionalitate normala (numar de pacienti necesar a fi tratat - NNT). Dar generalizarea acestei observatii la nivelul clinicilor medicale mai putin specializate este, probabil, limitata.

Beneficii

Am identificat o sinteza sistematica, actualizata în luna august 1998, care a identificat 13 SSC referitoare la terapia comportamentala cognitiva administrata persoanelor afectate de sindromul de oboseala cronica.37 Trei dintre studii au corespuns criteriilor de includere (toti participantii au întrunit criteriile de diagnostic pentru sindromul de oboseala cronica, s-au utilizat criterii adecvate de selectare aleatoare, precum si grupuri de control).35,38,39 Primul dintre studii (cel mai timpuriu) s-a realizat asupra a 90 de persoane si a utilizat criteriile australiene de diagnostic. El a evaluat rezultatele obtinute prin terapia comportamentala cognitiva, respectiv prin imunoterapie, utilizând un design factorial.35 Grupul de comparatie a beneficiat de îngrijire medicala standard. Terapia comportamentala cognitiva a fost administrata o data la fiecare doua saptamâni, in sase sedinte a cite 30-60 de minute fiecare. Tratamentul a constat in încurajarea pacientilor de a practica exercitiul fizic la domiciliu si in indemnul de a se simti mai putin neajutorati. Atunci când s-a utilizat scala Karnofsky, iar simptomele au fost semnalate pe baza unei scale vizuale analoge nu a existat o diferenta semnificativa între rezultatele obtinute prin aplicarea terapiei comportamentale cognitive si cele datorate îngrijirilor medicale standard. Cel de-al doilea studiu a utilizat criteriile de diagnostic Oxford si a comparat rezultatele terapiei comportamentale cognitive cu practica medicala generala normala, la 60 de persoane care au apelat la serviciile unui centru de îngrijiri medicale specializate.

Extracts from "Clinical Evidence"
Chronic fatigue syndrome
BMJ 2000;320:292-6

Guy's, Kings, and St Thomas's School of Medicine and Institute of Psychiatry, London SE5 8AZ
Steven Reid clinical research fellow
Trudie Chalder senior lecturer
Anthony Cleare senior lecturer
Matthew Hotopf senior lecturer
Simon Wessely professor of epidemiological and liaison psychiatry
Correspondence to: S Reid steve.reid@kcl.ac.uk

Bibliografie

1 Fukuda K, Straus S, Hickie I, Sharpe M, Dobbins J, Komaroff A. The chronic fatigue syndrome: a comprehensive approach to its definition and study. Ann Intern Med 1994;121:953-9.

2 Sharpe M, Archard LC, Banatvala JE. A report-chronic fatigue syndrome: guidelines for research. J R Soc Med1991;84:118-21.

3 Wessely S, Chalder T, Hirsch S, Wallace P, Wright D. The prevalence and morbidity of chronic fatigue and chronic fatigue syndrome: a prospective primary care study. Am J Public Health 1997;87:1449-55.

4 Steele L, Dobbins JG, Fukuda K, Reyes M, Randall B, Koppelman M, et al. The epidemiology of chronic fatigue in San Francisco. Am J Med 1998;105(suppl 3A):83-90S.

5 Lawrie SM, Pelosi AJ. Chronic fatigue syndrome in the community: prevalence and associations. Br J Psychiatry 1995;166:793-7.

6 Wessely S. The epidemiology of chronic fatigue syndrome. Epidemiological Reviews 1995;17:1-13.

7 Joyce J, Hotopf M, Wessely S. The prognosis of chronic fatigue and chronic fatigue syndrome: a systematic review. Q J Med 1997;90:223-33.

8 Stewart AD, Hays RD, Ware JE. The MOS short-form general health survey. Medical Care 1988;26:724-32.

9 Karnofsky DA, Burchenal JH. MacLeod CM, eds. The clinical evaluation of chemotherapeutic agents in cancer. New York: Columbia University Press, 1949:191-206.

10 Beck AT, Ward CH, Mendelson M, Mock JE, Erbaugh JK. An inventory for measuring depression. Arch Gen Psych 1961;4:561-71.

11 Bergner M, Bobbit RA, Carter WB, Gilson BS. The sickness impact profile: development and final revision of a health status measure. Medical Care 1981;19:787-805.

12 Vercoulen J, Swanink C, Zitman F. Randomised, double-blind, placebo-controlled study of fluoxetine in chronic fatigue syndrome. Lancet 1996;347:858-61.

13 Wearden AJ, Morriss RK, Mullis R, Strickland PL, Pearson DJ, Appleby L, et al. Randomised, double-blind, placebo controlled treatment trial of fluoxetine and a graded exercise programme for chronic fatigue syndrome. Br J Psychiatry 1998;172:485-90.

14 Natelson BH, Cheu J, Pareja J, Ellis SP, Poliscastro T, Findley TW. Randomised, double blind, controlled placebo-phase in trial of low dose phenelzine in the chronic fatigue syndrome. Psychopharmacology 1996;124:226-30.

15 Behan PO, Hannifah H. 5-HT reuptake inhibitors in CFS. J Immunol Immunopharmacology 1995;15:66-9.

16 Peterson PK, Pheley A, Schroeppel J, Schenck C, Marshall P, Kind A, et al. A preliminary placebo-controlled crossover trial of fludrocortisone for chronic fatigue syndrome. Arch Intern Med 1998;158:908-14.

17 McKenzie R, O'Fallon A, Dale J, Demitrack M, Sharma G, Deloria M, et al. Low-dose hydrocortisone for treatment of chronic fatigue syndrome. JAMA 1998;280:1061-6.

18 Cleare AJ, Heap E, Malhi G, Wessely S, O'Keane V, Miell J. Low-dose hydrocortisone in chronic fatigue syndrome: a randomised crossover trial. Lancet 1999;353:455-8.

19 Bou-Holaigah I, Rowe P, Kan J, Calkins H. The relationship between neurally mediated hypotension and the chronic fatigue syndrome. JAMA 1995;274:961-7.

20 Demitrack MA, Dale JK, Straus SE, Laue L, Listwak SJ, Kruesi MJ, et al. Evidence for impaired activation of the hypothalamic-pituitary-adrenal axis in patients with chronic fatigue syndrome. J Clin Endocrinol Metab 1991;73:1224-34.

21 Fulcher KY, White PD. A randomised controlled trial of graded exercise therapy in patients with the chronic fatigue syndrome. BMJ 1997;314:1647-52.

22 Sandler H, Vernikos J. Inactivity: physiological effects. London: Academic Press, 1986.

23 Dalrymple W. Infectious mononucleosis: 2. Relation of bed rest and activity to prognosis. Postgrad Med 1961;35:345-9.

24 Cox IM, Campbell MJ, Dowson D. Red blood cell magnesium and chronic fatigue syndrome. Lancet 1991;337:757-60.

25 Behan PO, Behan WMH, Horrobin D. Effect of high doses of essential fatty acids on the postviral fatigue syndrome. Acta Neurol Scand 1990;82:209-16.

26 Warren G, McKendrick M, Peet M. The role of essential fatty acids in chronic fatigue syndrome. Acta Neurol Scand 1999;99:112-6.

27 Clague JE, Edwards RHT, Jackson MJ. Intravenous magnesium loading in chronic fatigue syndrome. Lancet 1992;340:124-5.

28 Hinds G, Bell NP, McMaster D, McCluskey DR. Normal red cell magnesium concentrations and magnesium loading tests in patients with chronic fatigue syndrome. Ann Clin Biochem 1994;31:459-61.

29 Swanink CM, Vercoulen JH, Bleijenberg G, Fennis JF, Galama JM, van der Meer JW. Chronic fatigue syndrome: a clinical and laboratory study with a well matched control group. J Intern Med 1995;237:499-506.

30 Peterson PK, Shepard J, Macres M, Schenck C, Crosson J, Rechtman D, et al. A controlled trial of intravenous immunoglobulin G in chronic fatigue syndrome. Am J Med 1990;89:554-60.

31 Lloyd A, Hickie I, Wakefield D, Boughton C, Dwyer J. A double-blind, placebo-controlled trial of intravenous immunoglobulin therapy in patients with chronic fatigue syndrome. Am J Med 1990;89:561-8.

32 Vollmer-Conna U, Hickie I, Hadzi-Pavlovic D, Tymms K, Wakefield D, Dwyer J, et al. Intravenous immunoglobulin is ineffective in the treatment of patients with chronic fatigue syndrome. Am J Med 1997;103:38-43.

33 Rowe KS. Double-blind randomized controlled trial to assess the efficacy of intravenous gammaglobulin for the management of chronic fatigue syndrome in adolescents. J Psychiatr Res 1997;31:133-47.

34 See DM, Tilles JG. Alpha interferon treatment of patients with chronic fatigue syndrome. Immunological Investigations 1996;25:153-64.

35 Lloyd A, Hickie I, Brockman A, Hickie C, Wilson A, Dwyer J, et al. Immunologic and psychological therapy for patients with chronic fatigue syndrome: a double-blind, placebo-controlled trial. Am J Med 1993;94:197-203.

36 Steinberg P, McNutt BE, Marshall P, Schenck C, Lurie N, Pheley A, et al. Double-blind placebo-controlled study of efficacy of oral terfenadine in the treatment of chronic fatigue syndrome. J Allergy Clin Immunol 1996;97:119-26.

37 Price JR, Couper, J. Cognitive behaviour therapy for CFS. In: Cochrane Collaboration. Cochrane Library. Issue 4. Oxford: Update Software, 1998.

38 Sharpe M, Hawton K, Simkin S, Surawy C, Hackmann A, Klimes I, et al. Cognitive behaviour therapy for chronic fatigue syndrome: a randomised controlled trial. BMJ 1996;312:22-6.

39 Deale A, Chalder T, Marks I, Wessely S. Cognitive behaviour therapy for chronic fatigue syndrome: a randomized controlled trial. Am J Psychiatry1997;154:408-14.

40 Forsyth LM, Preuss HG, MacDowell AL, Chiazze L Jr, Birkmayer GD, Bellanti JA. Therapeutic effects of oral NADH on the symptoms of patients with chronic fatigue syndrome. Ann Allergy Asthma Immunol 1999;82:185-91.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Claudia-Livia Idor
Autor: