Litigiile judecatoresti în lume datorate tutunul

Litigiile judecatoresti datorate tutunului au transformat perspectivele controlului antitabac, mai întâi în Statele Unite si, recent, în restul lumii.

Au fortat companiile producatoare de tigari sa se aseze la negocieri cu sustinatorii limitarii consumului de tutun, au generat întelegeri în urma carora industria a promis sa plateasca aproximativ 10 miliarde de dolari pe an statelor americane pentru a compensa cheltuielile de asistenta medicala datorate fumatului si, în general, a adus industria in defensiva politica. De exemplu, milioanele de pagini reprezentând documente interne ale industriei tutunului, care sunt acum disponibile pentru studiu public în Minneapolis, Minnesota si în Guildford, Anglia, ca rezultat al litigiului judecatoresc initiat de statul Minnesota, continua sa alimenteze revelatiile despre infractiunile realizate de industrie, si doar o parte din documente au fost analizate.

Articolul de fata descrie litigiile judecatoresti datorate tutunului din Statele Unite si trece în revista situatia din alte zone ale lumii. În final, este descrisa situatia sumbra din Marea Britanie.

Metode

Am examinat deciziile judecatoresti raportate cu privire la litigiile datorate fumatului si am colectat si analizat si alte documente legale din alte cazuri legate de tutun.


Idei principale


Litigiile determinate de fumat transforma perspectivele controlului fumatului in lume

In Statele Unite, litigiile determinate de fumat avanseaza pe diverse fronturi, incluzind procese individuale, actiuni de grup, despagubiri catre terti si procesele in legatura cu fumatul pasiv

Si alte tari au urmat calea proceselor, cu plingeri ale guvernelor respective catre tribunale din SUA sau tribunale locale, incluzind procese individuale, actiuni de grup sau cereri de despagubiri

Australia a obtinut o hotarire judecatoreasca importanta cu privire la pericolele determinate de fumul de tigara din mediu si exista o actiune de grup a fumatorilor cu sanse mari de succes

Marea Britanie nu este un mediu ospitalier pentru litigiile determinate de fumat, cu o decizie judiciara recenta care a fortat abandonarea unei actiuni de grup

Cazuri în Statele Unite ale Americii

Chiar si în Statele Unite, litigiile judecatoresti datorate tutunului nu au fost nici usoare si nici câstigate în mod uniform. Într-adevar, pentru primii 42 de ani de litigii, din 1954 pâna în 1996, industria si-a mentinut recordul de invidiat de a nu plati un cent victimelor sale. A realizat acest lucru prin tactici judecatoresti care au facut ca procesele sa fie mult prea scumpe pentru omul de rând si pentru avocatii sai. Un memorandum intern al companiei R J Reynolds Tobacco spunea: "modul în care am câstigat aceste procese, ca sa-l parafrazez pe generalul Patton, a fost nu prin cheltuirea tuturor banilor firmei, ci prin a-l face pe celalalt son of a bitch sa îsi cheltuiasca toti banii."1 Desi au refuzat în mod constant sa admita ca fumatul ar produce vreo boala, firmele au avut un succes remarcabil în a convinge judecatorii si juratii ca fumatorul era vinovat fiindca "a ales" acest obicei în ciuda riscurilor cunoscute, precum si a avertismentelor guvernamentale obligatorii care au fost introduse pe pachetele de tigari începând cu anul 1966.

"Întelegeri globale"

Bratul lung al industriei tutunului s-a fracturat în 1996, când Brooke Group Ltd, compania care înglobase ceea ce fusese un jucator important pe piata tutunului, firma Liggett & Myers Tobacco, a ajuns la o întelegere cu mai multe state cu care era în litigiu. Firma a fost de acord sa plateasca compensatii banesti, sa adauge avertismente puternice pe pachetele de tigari si sa depuna marturie cu privire la infractiunile facute în industrie în cadrul proceselor aflate în desfasurare cu alte firme concurente producatoare de tutun.2 Restul firmelor de tutun s-au grabit sa se aseze la masa negocierilor cu avocatii statelor, cu avocatii grupurilor de actiune si cu unul, ulterior, cu doi avocati de sanatate publica cu care au ajuns la o întelegere, în iunie 1997. Rezultatul a fost o "întelegere globala" care, în mod ironic, ar fi fost valabila numai în Statele Unite, ar fi oferit sume substantiale de bani si concesii de sanatate publica din parte o industriei, în schimbul unei imunitati virtuale în fata altor noi posibile litigii datorate fumatului. Aceasta întelegere nu a primit acceptul Congresului american, însa chiar si asa, acest lucru a aratat cât de înfricosata este industria tutunului de litigiile datorate fumatului si pâna unde ar merge pentru a nu mai avea astfel de probleme.

În timp ce Congresul delibera asupra deciziei sale, industria a ajuns la o noua întelegere cu patru state care cereau sa-si recupereze sumele platite de asigurarea de sanatate de stat pentru tratarea afectiunilor datorate fumatului, cu un grup de însotitori de zbor nefumatori care cereau daune pentru problemele de sanatate cauzate de fumul de tutun din mediul în care lucrau, si cu un "procuror general privat" care a initiat un proces în California pentru a opri campania de marketing "Joe Camel". Dupa ce industria s-a opus legislatiei de implementare a "întelegerii globale", care devenise mult mai favorabila sanatatii prin adaugarea unor sume mai mari de bani si a unor noi masuri de protectie a sanatatii publice si a eliminat imunitatea fata de noi procese, legislatia a murit în Senatul american. În schimb, industria s-a orientat spre întelegeri cu privire la plata costurilor asigurarilor de sanatate ajungând la o decizie în noiembrie 1998 pentru o suma mare de bani (toate cele patru state vor primi 10 miliarde de dolari/an), precum si la întelegeri cu privire la interzicerea reclamelor pe panouri publicitare, si alte câteva masuri modeste de sanatate publica. Spre deosebire de "întelegerea globala", acordul din 1998 cu statele în litigiu nu necesita aprobarea Congresului si nici nu afecteaza litigiile initiate de alte parti în afara statelor componente ale Americii sau subdiviziunile lor politice.

Cazuri individuale

Numarul litigiilor continua sa creasca vertiginos în Statele Unite. Cazurile individuale, care nu au avut nici un rezultat timp de mai bine de patru decade, au început sa înregistreze victorii importante. Pâna in prezent, in anul 1999 au fost date doua verdicte împotriva firmei Philip Morris, evaluate la un total de 130 milioane de dolari (ulterior reduse judiciar la 57 de milioane) reprezentând amenzi - sume care s-au adaugat la despagubirile compensatorii pentru a pedepsi neregulile din trecut si a împiedica repetarea lor. Ceea ce a impresionat juratii au fost documentele incriminatorii aparute în cazurile din Minnesota si din alte state: Philip Morris a venit cu argumentul obisnuit de a da vina pe fumator pentru ca a fumat, însa juratii au conchis ca industria are o vina mult mai mare. În alte trei cazuri, în care reclamantii au fost împiedicati sa introduca documente incriminatorii, juratii au ramas de partea industriei tutunului.

Actiunile în grup

Actiunile în grup, în care câtiva indivizi dau în judecata în numele unui grup mai mare pe care îl reprezinta au fost, de asemenea, importante pe scena americana a litigiilor datorate fumatului. Desi unele tribunale au respins, în general, aceste procese datorita faptului ca cererile fumatorilor erau prea diverse, în Lousiana a fost lasat, totusi, sa continue un caz, care cerea monitorizarea medicala a fumatorilor,3 iar in Florida s-a dat curs altor doua procese. Primul caz din Florida, initiat în numele însotitorilor de zbor nefumatori expusi la fum de tigara în mediul de lucru, s-a incheiat în octombrie 1997, cu o întelegere de a finanta cu 300 milioane de dolari cercetarea în domeniul diagnosticului si tratamentului afectiunilor datorate fumului de tigara din mediu, precum si cu o hotarâre asupra procedurilor de a simplifica si usura procesele din viitor.4 Al doilea caz, în numele tuturor fumatorilor din Florida care au afectiuni datorate fumatului (sau în numele mostenitorilor), s-a incheiat în iulie 1999, cu un verdict care a hotarât ca 20 de afectiuni sunt determinate de fumat, ca tigarile sunt produse daunatoare si ca toate firmele majore de tutun din Statele Unite sunt vinovate de neglijenta, frauda, conspiratie pentru a comite fraude, ascunderea frauduloasa de informatii si producerea intentionata de stres emotional.5 Despagubirile individuale catre fumatori si cuantumul despagubirilor punitive urmeaza sa fie stabilite în audierile urmatoare.

Fumul de tigara din mediul înconjurator

În afara de actiunea de grup a însotitorilor de zbor au existat si alte cazuri câstigate in SUA în legatura cu problema fumului de tigara din mediul înconjurator. În 1997, un ofiter de corectie astmatic care a devenit grav bolnav datorita fumului de tigara inhalat din mediul de lucru a câstigat 300 000 $ dupa ce un juriu a stabilit ca Departamentul de Corectie din New York nu a luat masurile necesare pentru a-i proteja sanatatea.6 Curtea Suprema a Statelor Unite a dat câstig de cauza unui prizonier care a sustinut ca mentinerea sa in celula cu un coleg fumator este o pedeapsa cruda si neobisnuita si violeaza amendamentul 8 al Constitutiei americane.7 O alta curte a permis unor chiriasi sa nu mai plateasca chirie daca proprietarul nu poate sa-i protejeze de fumul de tigara care ajunge în apartamentele lor si care provenea de la un club de noapte din acelasi perimetru.8

Procese de despagubiri catre terti

Continua sa apara procese de despagubiri catre terti, modelate dupa cazul de despagubire catre asigurarile de stat Medicaid. Asiguratorii de sanatate, cum ar fi Blue Cross si Blue Shield, precum si fondurile sociale si de sanatate, conduse de sindicate, au procese în desfasurare. Numeroase triburi de nativi americani au dat în judecata industria pentru a obtine plata tratamentelor afectiunilor datorate fumatului, care au o incidenta mare printre membrii triburilor respective. Si guvernul federal a înregistrat o plângere penala ce solicita recuperarea sumelor datorate fumatului la fondurile de asigurari Medicare, precum si pentru programele de sanatate ale veteranilor si militarilor si a cerut industriei tutunului sa-si schimbe comportamentul si sa dea înapoi profiturile obtinute prin violarea legii împotriva organizatiilor corupte si obtinerea de profituri prin influenta (Racketeer Influenced and Corrupt Organisations Act).9 Tribunalele au avut solutii diferite pentru aceste procese care implicau terti, unele sustinind ca vatamarea celui care plateste este mult prea indirecta pentru a necesita compensatii, iar altele aprobând cazurile ca fiind un mod direct si eficient de a face companiile de tigari sa plateasca pentru raul pe care îl produc. Singurul caz dintre acestea care a fost judecat, în numele fondurilor sindicale din Ohio, s-a incheiat cu un verdict în favoarea firmelor de tutun.

Procese în afara Statelor Unite

In afara de guvernul Statelor Unite, guvernele altor tari au deschis procese de despagubire catre terti în Statele Unite. Guatemala, Venezuela, Bolivia si Nicaragua au toate procese în asteptare la tribunalul federal districtual din Washington DC, solicitând recuperarea costurilor serviciilor nationale de sanatate datorate fumatului. Procese similare au fost înregistrate si în alte tari. Un tribunal din insulele Marshall a permis guvernului local sa actioneze împotriva companiilor internationale care alimenteaza cu tigari piata din zona. Provincia canadiana British Columbia a înregistrat si ea un astfel de proces, la fel ca si compania guvernamentala de asigurari de sanatate din departamentul St Nizaire din Franta. Doua companii private din Israel, care asigura majoritatea cetatenilor israelieni, au înregistrat plângeri similare.

Bazându-se pe experienta americana, avocati din mai multe tari au înregistrat plângeri individuale împotriva industriei tutunului. Argentina, Irlanda si Israel au toate mai multe cazuri în desfasurare, la fel ca si Finlanda, Franta, Japonia, Norvegia, Sri Lanka, Tailanda si Turcia.

Procesele din Australia

Litigiile legate de fumat au o istorie lunga în Australia. În 1991, Federal Court (Curtea Federala) a hotarât ca reclamele prezentate în 1986 de catre Institutul Tutunului din Australia, care negau efectele negative ale fumului din mediu asupra sanatatii, au violat legea practicarii comertului (Trade Practices Act, 1974), care interzice comportamentul înselator sau fals în comert. Mai recent, a fost initiata o actiune de grup la Federal Court împotriva unei importante firme de tutun australiene, în numele persoanelor care au suferit de pe urma afectiunilor datorate fumatului. Procesul este pentru neglijenta si pentru diverse alte solicitari în legatura cu legea comertului din 1974. În august 1999, Federal Court a refuzat solicitarile apararii de a renunta la caz si a indicat ca procesul va avea loc în cursul anului 2000.12 Un al doilea proces în numele organizatiilor de sanatate publica si medicale a fost înregistrat la curtea federala în septembrie 1999. În acest caz, se solicita despagubiri pentru banii cheltuiti in scopul reducerii fumatului începând din 1992 si ordine juridice pentru a schimba comportamentul industriei. Cât priveste fumatul pasiv, o plângere catre Comisia Australiana pentru drepturile omului si sanse egale (Australian Human Rights and Equal Opportunity Commission), cu referire la legea discriminarii persoanelor cu handicap (Disability Discrimination Act, 1992) a fost solutionata favorabil când s-a demonstrat ca intezicerea accesului la o zona de nefumatori într-un club de noapte constituie o discriminare ilegala fata de o persoana cu handicap datorat unui astm bronsic. Au fost oferite compensatii de 2 000 dolari australieni si sunt asteptate ordine pentru ca hotelul în discutie sa asigure accesul persoanelor la spatiile pentru nefumatori.13

Procesele Britanice

In Marea Britanie situatia unor astfel de litigii a ramas mult în urma. O actiune de grup initiata de 54 de pacienti ce sufereau de cancer pulmonar a fost închisa în martie 1999, când un judecator ostil a refuzat sa-si exercite dreptul de a permite o extindere a intervalului de trei ani pentru a solicita despagubiri in cazul a 28 dintre reclamanti, comentând ca perspectiva de succes a celor 16 care ar ramâne "nu este evidenta".14 Mai mult, plângeri potentiale din partea directiilor de sanatate au întâmpinat opozitie politica din partea Ministerului Sanatatii, iar cazurile împotriva fumatului pasiv mai au înca de asteptat. Singurele rezultate de mentionat sunt succesele actiunilor împotriva fumatului pasiv la servici înaintate asa-numitelor tribunale de munca de nefumatorii care au fost astfel obligati sa-si paraseasca slujbele. Legal Aid Board (Comisia pentru ajutor legal) a refuzat sa sustina litigiile împotriva industriei tutunului, ceea ce înseamna ca avocatii trebuie sa lucreze dupa principiul "nu câstiga, nu primesc onorariu" si sa analizeze din punct de vedere comercial riscul si beneficiile unui astfel de proces. Daca câstiga o firma de tigari, avocatii reclamantului pierd valoarea a mii de ore de lucru si cheltuielile aferente, iar fumatorii în discutie suporta cheltuielile de judecata ale acuzatului si pot deveni falimentari (in Statele Unite, reclamantul care nu câstiga nu trebuie sa suporte cheltuielile acuzatului si nu este, astfel, descurajat de a da în judecata). Într-adevar, ca urmare a amenintarii industriei cu falimentarea clientilor sai, un avocat cu experienta si devotat unui grup de fumatori a fost fortat sa accepte ca nu va mai pleda in nici un caz împotriva industriei tutunului in urmatorii cinci ani si în nici un caz împotriva acuzatului, Imperial Tobacco and Gallaher, in urmatorii zece ani, atunci când a devenit evident ca judecatorul tinde sa accepte argumentele acuzatului.

În afara acestor riscuri severe, în caz de esec nici situatia de câstig nu este la fel de atragatore în Marea Britanie ca în Statele Unite. În Marea Britanie nu exista posibilitatea de a obtine mari sume compensatorii de la industria tutunului, în caz de succes. Fumatori din Statele Unite au obtinut despagubiri individuale de ordinul a zeci de milioane de dolari, însa suma posibila în Marea Britanie ar fi de ordinul a 100 000 de lire (160 000 $). Bataliile procedurale de durata vor consuma resursele tuturor, cu exceptia foarte bogatilor avocati ai reclamantului, iar riscul de esec, combinat cu potentialul unor câstiguri mici, face ca aceste procese sa fie foarte riscante în Marea Britanie. Spre deosebire de Statele Unite, în Marea Britanie nu exista avocati super-bogati, specializati în lezarea persoanei, cu buzunare adânci care sa poata face fata riscurilor economice, în cazul unui litigiu determinat de fumat.

În Marea Britanie, argumentul "da vina pe fumator" este înca foarte puternic. Este acceptat pe scara larga ca mesajele de atentionare si gradul crescut de cunoastere a riscurilor fumatului absolva oarecum firmele de tigari de responsabilitate. Ca urmare, activitatea firmelor nu a fost analizata în detaliu sub juramânt, la tribunal, din anul 1950. Succesul decisiv al avocatilor americani de a expune mii de documente incriminatorii ale firmelor de tigari care se concentrau asupra fenomenului de dependenta si de atragere a copiilor spre fumat ramâne sa fie repetat în Marea Britanie, chiar daca multe din aceste documente releva un comportament lipsit de etica (daca nu chiar criminal) si al firmelor britanice producatoare de tutun.

În Marea Britanie da, însa, rezultate o abordare din punct de vedere politic si legislativ. Astfel, taxele pe tutun depasesc de opt ori valoarea compensatiilor platite pe fumator în cadrul planului american dintre industrie si state; din aceste sume nu trebuie facute plati catre avocati si nici nu exista riscul respingerii sentintei la tribunal. Reclamele la tigari vor fi complet interzise si va fi implementata legislatia existenta pentru a reduce riscul fumatului pasiv la locul de munca. O carte alba, intitulata "Fumatul ucide", descrie un pachet complet de masuri pentru a combate fumatul. În Statele Unite, o astfel de strategie nationala va fi, fara îndoiala, blocata de Congres. Probabil ca succesul litigiilor în Statele Unite este un raspuns la incapacitatea guvernului de a actiona prin pârghii legislative si executive pentru a limita excesele industriei tutunului.

Concluzii

Litigiile legate de fumat ramân o strategie productiva si promitatoare în majoritatea tarilor din lume, cu exceptia regretabila a Marii Britanii. Informatii la zi cu privire la litigiile determinate de fumat pot fi gasite la Tobacco Control Resource Center si pe pagina de web a Tobacco Producs Liability Project (www.tobacco.neu.edu).

Multumim lui Edward L Sweda pentru informatiile cu privire la procesele legate de fumul de tigara din mediu si pentru ajutorul dat la culegerea bibliografiei.

Conflict de interese: nici unul declarat

Tabacco litigation worldwide
BMJ 2000;320:111-3

Richard A Daynard, professor a, Clive Bates, director bNeil Francey, barrister at law c.
a Northeastern University School of Law, 400 Huntington Avenue, Boston, MA 02116, USA,
b Action on Smoking and Health (ASH), London EC2A 4HW,
c Wentworth Chambers, 180 Phillip Street, Sydney, NSW 2000, Australia
Correspondence to: R A Daynard Rdaynard@lynx.neu.edu

Bibliografie

1.Haines v Liggett Group, Inc, 818 F Supp 414, 421 (DNJ 1993).

2.Tobacco Products Litigation Reporter , 1996:11:3.160-3.174.

3.Scott v American Tobacco Co, 731 So.2d 189 (Louisiana Supreme Court 1999).

4.Broin v Philip Morris Companies, Inc, aff'd sub. nom. Ramos v Philip Morris Companies, Inc, 1999 Fla App LEXIS 3422 (4th Dept 1999).

5.Engle v RJ Reynolds Tobacco Co, No. 94-08273 CA 22 (Dade County Circuit Court, Florida).

6.Muller v Costello, 997 F Supp 299 (NDNY 1998).

7.Helling v McKinney, 509 US 25 (1993).

8.50-58 Gainsborough Realty Trust v Haile (Massachusetts Housing Court, Boston Division, 1998). Tobacco Products Litigation Reporter 1998; 13: 2.302-2.312.

9.US Department of Justice v Philip Morris, Inc (US District Court, District of Columbia). Tobacco Products Litigation Reporter 1999; 4: 3.171-3.220.

10.Republic of the Marshall Islands v American Tobacco Co, Civil Case No 1997-261 (Marshall Islands High Court 1998). Tobacco Products Litigation Reporter 1998; 13: 2.501-2.522.

11.Australian Federation of Consumer Organizations Inc v The Tobacco Institute of Australia Ltd (Federal Court, NSW District). Tobacco Products Litigation Reporter 1991; 6: 2.77-2.293.

12.Nixon v Philip Morris (Australia) Ltd [1999] FCA 1107.

13.Meeuwissen v Hilton Hotels of Australia Pty Ltd, Human Rights and Equal Opportunity Commission, H97/51, 25 September 1997.

14.Hodgson v Imperial Tobacco Ltd, Order of Justice Wright, 5 March 1999 (High Court).

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Tudor Toma
Autor: