Activitatea fizica previne aparitia cancerului?

Activitatea fizica are efecte importante asupra multor functii ale organismului, care pot influenta riscul de aparitie a cancerului. Efectele variaza dupa modul de actiune, durata, frecventa si intensitatea activitatii fizice si includ modificari survenite la nivelul capacitatii cardiovasculare si pulmonare, motilitatii digestive, hormonilor endogeni, balantei energetice, functiei sistemului imun, apararii antioxidante si remodelarii ADN-ului.

Desi rolul balantei energetice in inducerea cancerului a fost avansat in urma cu trei secole, abia in ultimii 10 ani au fost efectuate peste 200 de studii populationale care au demonstrat legatura dintre munca, odihna si activitatea casnica si riscul de producere a cancerului. Formele de cancer cel mai recent cercetate sunt cele de colon, de sân, de endometru, de prostata, de testicule si de plamâni.

Cancerul de colon este cea mai frecventa forma de neoplasm studiata in corelatie cu activitatea fizica.1-4 Metaanaliza1 si analizele sistematice2,3 au aratat o asociere doza-raspuns de tip invers intre activitatea fizica si cancerul de colon, astfel incât un barbat si o femeie, activi din punct de vedere fizic, sunt expusi unui risc de instalarea a cancerului redus la jumatate, comparativ cu partenerii lor sedentari. Observatia a fost facuta in rândul membrilor diferitelor populatii si prin diverse metode de studiu si exista foarte putine sugestii ca ar fi vorba despre o nota de subiectivism din partea publicatiilor.1 Printre mecanismele de protectie plauzibile s-ar putea numara efectele favorabile ale efortului fizic asupra insulinei, prostaglandinelor si nivelului acizilor biliari, fiindca toti parametri mentionati influenteaza cresterea si proliferarea celulelor din colon. In plus, acitivitatea fizica reduce timpul de tranzit intestinal al bolului alimentar, precum si durata de contact dintre materiile fecale carcinogene si mucoasa colonului, ceea ce ar putea explica asocierea invers proportionala intre riscul de aparitie a cancerului de colon si absenta unei legaturi cu cel de rect.

Hormonii sexuali endogeni sunt implicati intr-o masura semnificativa in producerea cancerului de sân si de endomentru. Activitatea fizica poate modula producerea, metabolismul si excretia hormonilor implicati, deci asocierea cu formele de cancer mentionate este posibila din punct de vedere biologic. Activitatea fizica poate reduce, de asemenea, riscul de aparitie a cancerului prin efectul ei de normalizare a greutatii corporale. Datele obtinute din studiile populationale sugereaza ca activitatile casnice, efortul fizic si ocupational sunt asociate cu reducerea in proportie de 30% a riscului de aparitie a cancerului de sân,5 fiind semnalata o legatura de tip doza-raspuns.3,6,7 Cu toate acestea, datele obtinute, ca si magnitudinea asocierilor raportate sunt mai putin semnificative decât cele pentru cancerul de colon. Aceasta poate reflecta fie o relatie reala slaba, fie faptul ca intensitatea asociatiei variaza in cursul vietii, asa cum se intâmpla si in cazul altor markeri stabiliti, cum ar fi factorii reproductivi sau indicele de masa corporala. Studiile care au explorat legatura dintre exercitiul fizic si riscul de aparitie a cancerului de endometru sugereaza existenta unei asocieri negative.1,3

Observatia ca atletii prezinta niveluri de testosteron circulant mai scazute decât celelalte categorii de sportivi si ca testosteronul influenteaza aparitia cancerului de prostata a dus la ipoteza ca activitatea fizica poate oferi protectie impotriva acestui tip de cancer.3 Desi majoritatea studiilor sugereaza o asociere invers proportionala intre activitatea fizica si cancerul de prostata, au fost aratate si asocieri pozitive sau chiar nule.3 Rezultatele neuniforme ar putea fi explicate de variatia manifestata la nivelul detectarii formelor latente de boala. Datele sunt la fel de discrepante si in ceea ce priveste cancerul de testicule.8,9

Desi activitatea fizica imbunatateste ventilatia si perfuzia pulmonara, ceea ce poate reduce atât concentratia agentilor carcinogenici in caile respiratorii, cât si durata interactiunii dintre agent si caile respiratorii, asocierea dintre activitatea fizica si cancerul pulmonar a primit o atentie relativ scazuta. Rezultatele obtinute in cadrul majoritatii studiilor sugereaza existenta unei relatii negative,1,3 cele cu un protocol de lucru judicios - studii prospective de cohorta in care a fost evaluata, in mod repetat, activitatea fizica cu aparitia ulterioara a cancerului pulmonar,10,11 aratând o asociere inversa de tip doza-raspuns la barbati.

In absenta unor studii statistice, asocierea intâmplatoare poate fi o explicatie alternativa pentru rolul aparent protector al activitatii fizice. E posibil ca indivizii activi fizic sa se deosebeasca de persoanele sedentare din punct de vedere al predispozitiei lor genetice, al obiceiurilor alimentare si al consumul de tutun ori alcool. Desi o serie de cercetatori semnaleaza asocieri invers proportionale intre activitatea fizica si cancer, asocieri ce nu se pliaza la rigorile ajustarilor statistice facute in functie de potentialii factori de distorsiune mentionati, predispozitia genetica a fost foarte putin studiata, iar obiceiurile alimentare au fost evaluate necorespunzator.

In plus fata de rolul aparent al activitatii fizice in preventia primara a unor forme de cancer, exista un interes crescut in ceea ce priveste folosirea exercitiului fizic in tratamentul si reabilitarea pacientilor ce sufera de cancer.12,13 Activitatea fizica poate sa reduca probabilitatea aparitiei recurentelor si sa imbunatateasca rata de supravietuire prin capacitatea sa de a ameliora mobilitatea corpului, de a reduce oboseala si a stimula sistemul imun. Studiile sunt limitate, insa, de numarul mic de pacienti studiati, de perioada scurta de urmarire, de erorile de selectie si de variabilitatea stadiului bolii din momentul inceperii studiului. Astfel, desi rezultatele initiale sunt promitatoare, aparitia unor concluzii clare depinde de realizarea unor studii mai ample si mai judicioase.

Cum poate interpreta un clinician datele despre activitatea fizica si unele forme de cancer? In ansamblu, rezultatele cercetarilor arata ca activitatea fizica are un potential efect protector destul de puternic fata de cancerulul de colon si, probabil, de cel de sân, nu, insa, si fata de cancerul de rect. Este de retinut faptul ca lipsa activitatii fizice nu pare sa creasca riscul aparitiei vreunei forme de cancer. Sunt necesare mai multe date care sa demonstreze legatura dintre efortul fizic si cancerul de endometru, prostata, testicule, plamâni si leucemie.14 Este neclara permutarea optima a modului, intensitatii, duratei si frecventei exercitiilor fizice si a asocierii lor cu cancerul in diferite etape ale vietii. Intre timp, data fiind scaderea prevalentei populatiei care face efort fizic, doctorii ar trebui sa recomande activitati fizice care implica un nivel mediu de efort, cum ar fi plimbarea si ciclismul. Pe lânga reducerea riscului de aparitie a afectiunilor cardio-vasculare si a diabetului non-insulinodependent, acest tip de activitate fizica pare sa ofere, intr-adevar, protectie si fata de anumite forme de cancer.

Does physical activity prevent cancer?
Evidence suggests protection against colon cancer and probably breast cancer
BMJ 2000;321:1424-5

David Batty research fellow in epidemiology
Epidemiology Unit, Department of Epidemiology and Population Health, London School of Hygiene and Tropical Medicine, London
WC1E 7HT (david.batty@lshtm.ac.uk)
Inger Thune associate professor of cancer epidemiology
Norwegian Cancer Society Institute of Community Medicine, Faculty of Medicine, University of Tromsø, N-9037 Tromsø, Norway

Bibliografie

1 Shephard RJ, Futcher R. Physical activity and cancer: How may protection be maximized? Crit Rev Oncog 1997;8;219-72.

2 Colditz GA, Cannuscio CC, Frazier AL. Physical activity and reduced risk of colon cancer: implications for prevention. Cancer Causes Control 1997;8:649-67.

3 McTiernan A, Ulrich C, Slate S, Potter J. Physical activity and cancer etiology: associations and mechanisms. Cancer Causes Control 1998;9:487-509.

4 Slattery ML, Potter J, Caan B, Edwards S, Coates A, Ma KN, Berry TD. Energy balance and colon cancer-beyond physical activity. Cancer Res 1997;57:75-80.

5 Friedenreich CM, Thune I, Brinton LA, Albanes D. Epidemiologic issues related to the association between physical activity and breast cancer. Cancer 1998;83:600-10.

6 Bernstein L, Henderson BE, Hanisch R, Sullivan-Halley J, Ross RK. Physical exercise and reduced risk of breast cancer in young women. J Natl Cancer Inst 1994;86:1403-8.

7 Thune I, Brenn T, Lund E, Gaard M. Physical activity and risk of breast cancer. N Engl J Med 1997:336:1269-75.

8 Srivastava A, Kreiger N. Relation of physical activity to risk of testicular cancer. Am J Epidemiol 2000;151:78-87.

9 United Kingdom Testicular Cancer Study Group. Aetiology of testicular cancer: association with congenital abnormalities, age at puberty, infertility, and exercise. BMJ 1994;308:1393-8.

10 Lee IM, Sesso HD, Paffenbarger RS. Physical activity and risk of lung cancer. Int J Epidemiology 1999;28:620-5.

11 Thune I, Lund E. The influence of physical activity on lung-cancer risk: A prospective study of 81,516 men and women. Int J Cancer 1997;70:57-62.

12 Courneya KS, Mackey JR, Jones LW. Coping with cancer. The Physician and Sports Medicine 2000;28:49-73

13 Dimeo FC, Stieglitz RD, Novelli-Fischer U, Fetscher S, Keul J. Effects of physical activity on the fatigue and psychologic status of cancer patients during chemotherapy. Cancer 1999;85:2273-7.

14 Davey Smith G, Shipley MJ, Batty D, Morris JN, Marmot M. Physical activity and cause-specific mortality in the Whitehall study. Public Health 2000;114:308-15.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Tudor P Toma
Autor: